Bunica mi-a repetat mereu: să nu te bucuri de necazul altuia! Abia mai târziu aveam să

Bunica mi-a repetat mereu: să nu te bucuri de necazul altuia! Abia mai târziu aveam să descopăr dezastrele istorice produse de zicala: „să moară capra vecinului” (nemţii au găsit, ca de obicei, și un concept potrivit: „Schadenfreude”).

Să râvnești ceea ce nu-i al tău, să pizmuiești bucuriile altora; să confiști lucruri pe care nu le-ai dus la viaţă cu sudoarea propriei tale frunţi: iată josnicia umană. Opusul măreţiei este invidia — păcatul luciferic, par excellence.

Nobleţea nu se clădește pe frustrare. Proiectul egalitarist al modernităţii revoluţionare? Să-l denigrezi pe cel care, spiritual sau material, deţine mai mult decât tine: carismă, inteligență,daruri, moșteniri, oportunităţi. Iacobinii și bolșevicii au dezlegat la ură masele de nemulţumiţi iar sindicalismul a promovat gândirea prin sloganuri.

Ce-a rezultat din această posesie ideologică a sufletelor moarte? Organizarea politico-militară a hoţiei. Să ne gândim la drama poporului venezuelean, nord-coreean sau rus. Cum se explică tragedia țărilor comuniste? Prin căderea minţilor luminate în păcatul luciferic al pizmei.

În numele Ideii mărețe de Egalitate s-a declanșat mecanismul de confiscare, persecuție, sărăcire și degradare a omului gospodar, a țăranului cinstit, a dascălului harnic.

Opusul invidiei este admiraţia. S-o cultivăm!

Autor: Mihai Neamntu