Cât de frumoasa este fiica lui Dem Radulescu! Este actriţă, dar ar putea fi oricând fotomodel

„Aşchia sare atât de departe pe cât de puternică este lovitura toporului”, spune fiica maestrului Dem Rădulescu, Irina, actriţă la rândul său, care are în ochi aceeaşi căldură incredibilă pe care o emana tatăl său. S-a născut la 14 octombrie, de Sfânta Parascheva, zi sfântă.

La 3 ani, Irina studia franceza, engleza, japoneza şi pianul. Copilăria sa s-a petrecut aproape de scenă. Irina Rădulescu a avut un înger aproape. Pe mama sa, actriţa Adriana Şchiopu, care a învăţat-o să fie ea însăşi, fără pretenţii, fără preţiozităţi. Simplu şi profund.

„Îi datorez doamnei Cătălina Buzoianu intrarea în teatru”
– Cât de greu este pentru un tânăr actor să intre în teatru?

– E greu, mai ales că acum teatrele nici nu mai fac angajări, sunt toate posturile blocate. Eu îi datorez doamnei Cătălina Buzoianu intrarea în teatru, pentru că în anul II de facultate făcea distribuţia pentru „Furtuna” şi mi-a dat rolul Mirandei, urmând să facă spectacolul la Teatrul Mic.

Chiar în acea vară, Teatrul Mic avea nevoie de tineri actori şi a avut loc un concurs, iar directorul teatrului, Florin Călinescu, mi-a spus: „Dacă tu joci Miranda vii şi la concurs, căci se cuvine să fii actriţa teatrului”. A cântărit foarte mult faptul că urma să joc Miranda.

– Când ai decis să mergi pe acest drum al artei teatrului?

– Trăind în teatru nu am avut un moment anume în care să spun că vreau să fiu actriţă. De mică îmi plăcea. Ţin minte că, atunci când era câte o premieră la teatru, bucuria mea nu era atât spectacolul, ci faptul că după aceea se mai stătea la o parolă şi scena rămânea liberă cu decorul acelui spectacol pe care tocmai îl văzusem. Atunci eu şi câţiva copii ai teatrului lăsam pe toată lumea să discute şi mergeam în scenă şi ne imaginam, jucam ce tocmai văzusem. Asta era bucuria noastră, jocul pe scenă. Să reintru în teatru a fost ca o reîntoarcere acasă.

Citeste continuarea