Mesajul frumos de Paști al judecătoarei Danei Gârbovan: Cristos a inviat” nu este un salut, ci o mărturisire. Este mărturisirea adevărului ce ne-a făcut liberi și a luminii ce nu a fost cuprinsă de întuneric

„Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Ioan 16, 32-33

„Indrazniti [tradus in alte limbi cu ‘aveti curaj’]. Eu am biruit lumea!”

Isus aduna in fraza aceasta toata puterea credintei, tot drumul, toate patimile si toata speranta pentru fiecare dintre noi.

„Cristos a inviat” nu este un salut, ci o marturisire. Este marturisirea adevarului ce ne-a facut liberi si a luminii ce nu a fost cuprinsa de intuneric. Este marturisirea ca raul nu este nemuritor si ca viata invinge moartea.

Marturiile celor inchisi in inchisorile comuniste dovedesc ca cei ce au indraznit, au avut curaj, intr-adevar au si biruit.

Cei ce au supravietuit torturilor din inchisorile comuniste vorbesc in memoriile lor despre sarbatorirea in inchisori a invierii lui Isus ca despre un moment al invierii lor.

„Cristos a inviat din morti” rasuna in inchisori in ciuda opresiunii si a terorii. „Imnul fu cîntat cu toată puterea în toate celulele. În ceea ce mă privește, cînt fals, dar am urlat ca toți ceilalți și am plîns ca un copil. A fost una din cele mai frumoase Învieri din cîte am trăit”, marturiseste Dan Brătianu – Din documentele rezistenței nr. 6.

„Cînd… auzim imnul creștinătății ‘Hristos a înviat din morți’, dintr-o cameră vecină… ca la o comandă toți acești 60 de oameni, am căzut în genunchi și am început ca dintr-o singură inimă, o singură voce, să cîntăm ‘Învierea Domnului’. În toată închisoarea Gherla, în care se aflau poate la ora aceea 7-8000 de deținuți, se cutremurau zidurile, simțeam cum parcă întreaga clădire se mișcă, gata să se dărîme”, isi aminteste Oprea Tărăban – Din documentele rezistenței nr. 5.

Un fost detinut povestea chiar de fraternizarea in astfel de momente a temnicerilor, unul dintre ei strecurandu-i pe sub usa cateva boabe de strugure, din care sa stoarca vinul pentru impartasanie.

„Cristos a inviat!” a rasunat in mina de la Baia Sprie, in 1954, dupa ce sfredele transformate in clopote au anuntat oamenii sa coboare in galerie pentru sfanta slujire.

Episcopul Iuliu Hossu explica cum prin moarte s-a calcat pe moarte: „Morții scumpi din temnițe erau puterea de neînvins a credincioșilor; prigoana i-a întărit, temnițele i-au oțelit în credință; scumpii morți erau puterea celor vii” (din „Credinta noastra este viata noastra”).

Sarbatoarea invierii lui Isus este cea care a dat curaj martirilor si marturisitorilor de a nu se rusina in fata lumii sa vorbeasca despre adevar si dreptate, chiar daca lumea le-a fost potrivnica.

Jertfele celor din temnitele comuniste sunt un model pentru fiecare dintre noi despre ce inseamna sa fii demn si liber. Sa nu ii uitam si sa ii avem mereu in minti si suflete ca exemple de credinta si putinta.

Cristos a inviat! Bucurati-va!

A declara judecatora pe contul personal de facebook.

Cum arată azi Olivia Hussey, cea care a interpretat-o pe Fecioara Maria în Iisus din Nazaret. A ajuns de nerecunoscut

Interpreta Fecioarei Maria din Isus din Nazaret arată magnific acum, la 41 de ani de la filmările peliculei urmărite de numeroși oameni în fiecare seara din cursul zilei sfinte din seara de Înviere. Olivia a devenit cunoscută în întreaga lume datrită rolului important pe care l-a avut în filmul Iisus din Nazaret.

Cum arată azi Olivia Hussey, interpreta Fecioarei Maria din Isus din Nazaret

Au trecut 41 de ani de la fimlările peliculei renumite Iisus din Nazaret, daractrița Olivia Hussey și-a păstrat privirea caldă și pielea extraordinară. Filmul încă se bucură de un succes enorm în fiecare an în care este difuzat., acesta devenit tradiție de Paște.

Cum arată azi Olivia Hussey, cea care a interpretat-o pe Fecioara Maria în Iisus din Nazaret. A ajuns de nerecunoscut FOTO

Olivia Hussey va urma să împlinească 67 de ani și, pe lângă rolul Fecioarei Maria, aceasta a mai jucat și în Romeo și Julieta. Actrița a fascinat cu frumusețea sa, în special cu chipul angelic. Cu toate că timpul și-a pus amprenta asupra sa, ocii superbi de un albastru clar au rămas amprenta sa.

Cum arată azi Olivia Hussey, cea care a interpretat-o pe Fecioara Maria în Iisus din Nazaret. A ajuns de nerecunoscut FOTO

Olivia Hussey, o actriță desăvârșită

Olivia Hussey și-a păstrat peste ani culoarea naturală la păr și a preferat să îmbătrânească frumos, astfel că nu a apelat deloc la măestria medicilor esteticieni pentru diverse îmbunătățări. Aceasta păstrează o legătură strânsă cu fanii, arătându-le, prin intermediul rețelelor de socializare, fotografii din diverse ipostaze sau evenimente importante din viața sa.

Cum arată azi Olivia Hussey, cea care a interpretat-o pe Fecioara Maria în Iisus din Nazaret. A ajuns de nerecunoscut FOTO

Filmul Iisus din Nazaret va urma să fie difuzat pe Antena 1, în cursul zilelor de joi și vineri, de la orele 20:00 și sâmbătă, de la orele 23.00. Olivia a mai lucrat și cu regizorul Franco Zefirelli și la filmul „Romeo și Julieta (1868), film în care a apărut la doar 16 ani, de asemenea de succes. Ea a mai putut fi văzută și în pelicule precum. ”Moarte pe Nil”, ”Crăciunul negru”.

Cele 10 dovezi că Isus a înviat cu adevărat – partea II

Continuare din articolul precedent:

5. Martorii învierii au plătit cu prețul vieții.Mulți oameni ar muri pentru ceea ce cred că este adevărat. Dar nimeni nu ar muri pentru ceva inventat. Ucenicii știau dacă spun adevărul. Cu toate acestea, ucenicii erau dispuși să moară pentru ceea ce au văzut și au auzit.

Conform istoriei Bisericii, toti ucenicii, cu exceptia lui Ioan, au suferit moarte de martiri pentru ca au predicat continuu ceea ce au vazut si auzit: Iisus a fost rastignit, dar acum este din nou viu pentru ca Dumnezeu L-a inviat din morti. Iacov, fratele lui Ioan, a fost ucis de Irod cu sabia (Fapte 12:2). Isoria Bisericii spune ca Petru a fost rastignit cu capul in jos, care este in concordanta cu ceea ce i-a spus Iisus in Ioan 21:18-19.

O alta traditie a Bisericii timpurii, sustine de asemenea ca ceilalti ucenici au suferit martirajul in diferite moduri: injunghiere cu sulita, jupuire, rastignire, sabie si ulei incins. Cartea Faptele Apostolilor ne spune clar de ce acesti oameni, care au fugit de frica in noaptea in care Iisus a fost arestat, au fost dispusi sa moara pentru El.

6. Documente justificative. Documentele justificative pentru învierea lui Isus sunt chiar bune. Istoricul caută să găsească atâtea surse primare și secundare câte poate aduna, pentru a determina caracterul istoric al evenimentului. Ca surse primare, Învierea dispune de relatarea lui Matei, a lui Ioan și a lui Pavel din 1 Corinteni 15, inclusiv referințele adiționale ale lui Iacov (dacă se acceptă faptul că Iacov a scris epistola atribuită lui) și ale lui Iuda. Sursele secundare ale Învierii sunt însemnările următorilor: Luca, Marcu, Clement din Roma și, mai puțin important ale lui Ignatie și ale lui Irineu.

7. Dovezi circumstanțiale. Douglas Groothius a scris că dovada circumstanțială care arată caracterul istoric al Învierii este ”… mai exact, obiceiul Bisericii Primare de a practica botezul, Cina Domnului și slujbele de duminică.”Botezul se bazează pe analogia morții, îngropării și învierii lui Isus.

Cina Domnului e simbolul morții sacrificiale a lui Hristos. În plus, e ciudat faptul că evreii devotați din vremea aceea nu ar fi mutat atât de ușor serviciul divin din seara de vineri spre sâmbătă pe duminică dimineața, decât dacă, probabil, ceva important ar fi avut loc în acea dimineață de duminică. Acel eveniment important din dimineața de duminică a fost învierea lui Isus.

8. Dacă învierea ar fi o conspirație, care ar fi motivul? J. Warner Wallace remarcă în prelegerile și cărțile sale că, atunci când o conspirație ia naștere, trei posibili factori se află în spatele unei astfel de minciuni: puterea, lăcomia și/sau pofta. Ucenicii nu avut niciun interes ascuns în spatele revendicării învierii lui Isus.

Din cauza mărturiei lor, erau fugăriți și amenințați de către autoritățile evreiești și romane. În ceea ce privește lăcomia, Isus i-a învățat că nu trebuie să dorească posesiunile pământești, ci cele duhovnicești. Nici pofta nu poate fi luată în considerare ca un posibil factor. Ei propovădiuau abstinența înainte de căsătorie și fidelitatea maritală după căsătorie. NT Wright notează în cartea sa „Învierea Fiului lui Dumnezeu”, că ucenicii nu au avut nici o motivație teologică în spatele susținerii că Isus a înviat din morți. Așadar, care ar putea fi motivația ucenicilor pentru a inventa o asemenea poveste? Nu există o astfel de motivație! Singurul motiv pentru care ucenicii au propovăduit învierea lui Isus a fost că învierea a avut loc.

9. Dușmanii recunosc învierea. Din punct de vedere istoric, dacă inamicul recunoaște că un eveniment a avut loc, mărturia este întărită. Autpritățile din acea vreme au spus că ucenicii au furat trupul lui Isus (Matei 28: 11-15), astfel mărturia învierii lui Isus este întărită. Ipoteza conform căreia ucenicii au furat trupul lui Isus este întărită prin descoperirea inscripției din Nazaret care ordonă pedeapsa capitală pentru oricine fură un trup dintr-un mormânt. Mai mult, referințe despre Isus și învierea sa se găsesc în citările lui Iosephus, Tacitus și Suetonius (inclusiv Talmudul babilonian).

10. Martorii oculari. Există mulți martori ai învierii lui Isus. Mai mulți oameni l-au văzut pe Isus în viață pentru o perioadă de 40 de zile. Maria Magdalena (Ioan 20: 10-18), femeia care a însoțit-o pe Maria la mormânt (Matei 28: 1-10), gărzile romane (Matei 28: 4), ucenicii (Ioan 21), oamenii pe drumul spre Emaus (Luca 24: 13-35), un număr nedeterminat de discipoli (Matei 28: 16-20); peste cinci sute de ucenici (1 Corinteni 15: 6), lui Iacov (1 Corinteni 15: 7) și lui Pavel (1 Corinteni 15: 8-9). Sunt sigur că au existat și alți martori care nu sunt numiți.

Concluzie:

Există mult mai multe dovezi care demonstrează învierea lui Isus. Acum, întrebarea este următoarea: ce veți face cu aceste informații? Unii vor încerca să ignore evenimentul care a avut loc, alții îl vor respinge iar alții vor recunoaște natura factuală a evenimentului și i se vor închina lui Isus ca Domnu înviat. Rugăciunea mea este că voi, cei care ați citit acest articol, să faceți parte din ultima categorie.

Articol de Brian Chilton 

Citeste: Cele 10 dovezi că Isus a înviat cu adevărat – partea I
Articol preluat de siteul Alfa Omega

Cele 10 dovezi că Isus a înviat cu adevărat – partea I

Unul dintre motivele pentru care am ieșit din slujire a fost scepticismul. Un lucru despre care nu eram sigur era fiabilitatea scrierii Noului Testament și a învierii lui Isus.

În iulie 2005, viața mea s-a schimbat. Am intrat în librăria creștină Lifeway din Winston-Salem, Carolina de Nord și am citit trei cărți care mi-au schimbat viața mai mult decât orice altă carte în afara Bibliei. Am descoperit cartea lui Lee Strobel – The Case for Christ, și două cărți ale lui Josh McDowell – The New Evidence that Demands a Verdict și A Ready Defense. Am aflat că există o mulțime de dovezi și argumente care demonstrează că învierea lui Isus din Nazaret este un fapt istoric.

Acest articol va oferi 10 dintre cele mai fascinante dovezi că Isus din Nazaret a înviat. Acestea nu sunt singurele dovezi care există. Cu toate acestea, sper că această listă vă va oferi un punct de plecare pentru a vă gândi la autenticitatea învierii lui Isus.

1. Primii martori oculari ai învierii au fost femei. Toate cele patru Evanghelii relatează că primele persoane care au descoperit mormântul gol au fost două femei. Matei notează că „La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul… Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul (Matei 28: 1, 5-6). În acea vreme, femeile nu aveau prea multă credibilitate.

În cultura greco-romană, mărturia unei femei nu era admisibilă în instanță. În cercurile evreiești, era nevoie de mărturia a două femei pentru a echivala mărturia unui singur bărbat. Dacă această relatare ar fi fost invenată, ultimele persoane care ar fi fost puse ca martori ar fi fost femei. Femeile au marturisit ceea ce au văzut cu proprii lor ochi, indiferent de ceea ce ar putea spune scepticii.

2. Fapte universal acceptate referitoare la Isus. Omul de știință Gary Habermas a scris câteva fapte istorice referitoare la Hristos care nu au fost niciodată contestate ca fiind adevărate. Aceste fapte istorice sunt:

  • Isus a murit prin răstignire.
  • Ucenicii au crezut că Isus a înviat și El li s-a arătat.
  • Pavel, un om care persecuta creștini, a devenit brusc un martor a lui Isus
  • Iacov, fratele lui Isus, a devenit și el credincios brusc.
  • Mormântul era gol.
  • Aceste fapte sunt aproape universal acceptate de către cercetătorii Noului Testament, inclusiv de către cei necedinicoși.

3. Transformarea vietii discipolilor. După cum am precizat anterior, Iacov, fratele lui Isus, a devenit un credincios în urma învierii lui Isus. Iacov, împreună cu frații săi, nu a crezut în Isus în timpul slujirii Lui timpurii (vezi Ioan 7:5).

Cu toate acestea, Isus i s-a arătat lui Iacov (1 Corinteni 15: 3-9), iar Iacov a devenit lider în biserica primară a Ierusalimului. Moartea lui este înregistrată de Iosephus. Pavel este un alt exemplu a unei persoane care a fost complet transformată după învierea lui Isus. Pavel a fost un persecutor al bisericii creștine. După ce s-a întâlnit cu Isus cel înviat, Pavel a devenit un vestitor al Evangheliei.

4. Detaliile „jenante” din relatarea învierii.Din punct de vedere istoric, detaliile jenante adaugă veridicitate unei relatări. Faptul că niște femei au fost primii martori, că un membru al Sinedriului (același Sinedriu care l-a condamnat pe Isus) trebuia să-i dea lui Isus o înmormântare corectă și că discipolii erau fricoși toți servind drept factori jenant pentru contul învierii.

Citeste continuarea: Cele 10 dovezi că Isus a înviat cu adevărat – partea II

Articol preluat de pe site-ul Alfa Omega

Ți-ai luat “bilet” pentru marea înviere? Hristos a Înviat!

La o Școală Duminicală, doamna învățătoare i-a pus pe copii să scrie un mesaj despre învierea Domnului și apoi să-l pună într-un ambalaj în care se țin jucăriile de ou Kinder.

Apoi doamna a început să deschidă ouăle de plastic și să citească rând pe rând mesajele de înviere ale copiilor. În clasă era și un copil cu dificultăți mintale. El nu a scris nimic deși știa să scrie și chiar a fost ajutat cu sfaturi. Când a fost întrebat de ce nu a scris nimic el a zis: “Hristos a înviat, mormântul lui e gol cum e acest ou!” Toți copiii au început să aplaude în urale, iar ochii doamnei erau în lacrimi.

Mesajul învierii este simplu și nici măcar cei fără o gândire sofisticată nu au cum să nu-l priceapă. Mai degrabă cei care se condiseră înțelepți se rătăcesc în tenebrele minții lor întunecate.

A nu crede în înviere înseamnă să îți sabotezi propria ta înviere. Singurul “efort” pe care trebuie să-l faci pentru a învia este să crezi în Hristos, iar El îți va da forța necesară de a păstra în tine Duhul care a fost și în El și care ne va scoate și pe noi din morminte dacă venirea Lui ne va găsi într-un mormânt.

Va fi atât mai spectaculos dacă vom fi găsiți în viață de marea Sa venire. Important este să învii spre viață nu spre moarte.

Poate că în ziua învierii vei sta lângă Hitler, lângă Stalin sau lângă Ceușianu, iar poate că spre uimirea ta aceștia vor fi în genunchi și vor mărturisi cu gura lor că Hristos este Domnul. Ca să mărturisești de drag și nu de spaimă trrbuie să-ți asiguri biletul, iar acesta este sângele lui Hristos peste tine, care se dă gratis și după mii de ani.

Hristos a înviat!

Autor: Tony Berbece!

E ok sa te superi pe Dumnezeu? Poate face fata! Cele 20 de lectii de viata de la un om de 90 de ani!

Cred ca pentru a putea sa ne bucuram de fiecare clipa avem nevoie de niste obiceiuri practicate zilnic. Uite ce ne sfatuieste un batran de 90 de ani:

1. Viata nu este dreapta, dar este totusi buna.

2. Viata este prea scurta ca sa nu te bucuri de ea.

3. Nu jobul va avea grija de tine cand esti bolnav. Prietenii si familia vor avea

4. Nu cumpara lucruri de care nu ai nevoie.

5. Plangi impreuna cu cineva. Ajuta mai mult decat sa plangi singur.

6. E ok sa te superi pe Dumnezeu. Poate face fata.

7. Economiseste pentru lucruri importante.

8. Impaca-te cu trecutul ca sa nu-ti strice prezentul.

9. Nu iti compara viata cu a altora. Nu ai cum sa stii despre ce este calatoria lor.

10.Daca o relatie trebuie sa fie secreta, nu ar trebui sa fii in ea.

11. Totul se poate schimba intr-o clipita. Dar stai linistit, Dumnezeu nu clipeste niciodata.

12. Respira adanc. Iti calmeaza mintea.

13. Nu e niciodata prea tarziu pentru a fi fericit. Depinde numai de tine si nu de altcineva.

14. Fii excentric acum. Nu astepta batranetea pentru a purta mov.

15. Alege intotdeauna Viata.

16. Iarta, dar nu uita.

17. Ce cred altii despre tine nu este treaba ta.

18. Timpul vindeca aproape orice. Da timp Timpului.

19. Nu te lua prea in serios. Nimeni altcineva nu o face.

20. Crezi in miracole.

Denzel Washington: „Puneti-L pe Dumnezeu pe primul loc in tot ceea ce faceti”.

Câți dintre noi nu ne-am simțit mai puternici și plini de viață, atunci când am primit sfaturi de la cineva care a reușit în viață? Mai ales de la cineva cum este marele actor Denzel Washington…

Recunscut fiind, ca o persoană cu mare credință în Dumnezeu, a fost rugat să spună câteva cuvinte la încheierea anului universitar, în cadrul unei universități prestigioase din SUA.

IATĂ CE A SPUS DENZEL LEGAT DE CREDINȚĂ ȘI DUMNEZEU:

“În tot ceea facem, trebuie să îl punem pe Dumnezeu pe primul loc. Tot ceea ce am, tot ceea ce am reușit să fac în viață, succesul meu, viața mea, totul i se datorează lui Dumnezeu.

TOTUL ESTE DIN MILA LUI DUMNEZEU…

Acum 40 de ani, terminam facultatea iar notele mele nu erau deloc grozave. Stăteam la magazinul mamei mele, mă uităm în oglindă, gândindu-mă la mine și la ce aș putea face cu viața mea.

Bunica mea în schimb, care stătea liniștită pe un scaun, zâmbea calmă, liniștită și îmi spunea că voi ajunge departe, voi cutreiera lumea și voi putea schimba vieți. Nu trebuie decât să mă încred în Dumnezeu!

Am cutreierat lumea, am schimbat vieți, poate! Dar nu asta a fost important. Important a fost că, ceea ce mi-a zis ea, a rămas cu mine.

Am fost protejat, am fost îndrumat, am fost corectat! Poate eu nu am stat tot timpul lângă Dumnezeu, dar Dumnezeu a stat tot timpul lângă mine!

În tot ceea ce faceți, puneți-l pe Dumnezeu pe primul loc. Visați măreț, eșuați ca să puteți învață și creați-vă țeluri. Visurile fără țeluri, vor rămâne doar visuri. Fără țeluri, visurile nu vor face decât să alimenteze dezamăgirile.

Creați-va țeluri, țeluri de viață, de ani, de zi, de săptămână. Eu încerc să îmi fac un țel zilnic, câteodată țelul meu este să nu înjur zilnic pe cineva:)).

Este important să avem țeluri, pentru a putea să fim disciplinați. Fără disciplină nu ne putem atinge țelurile. Munca grea, erorile și lucrurile pe care le învățăm din erori vor da roade.

Oamenii de succes au succes, fiindcă muncesc, sunt disciplinați și greșesc. Fără greșeli nu vor ști unde trebuie să imbunatațească lucrurile. Nu confundați mișcarea cu progresul.

Nu înseamnă că dacă nu stăm pe loc facem și progrese.

DACĂ ALERGĂM ÎN CERC NU AJUNGEM NICĂIERI, NU?

Țineți minte, NU o să vedeți niciodată un camion plin cu lucruri în spatele unui dric în drumul spre cimitir. NU este important cât și ce ai, important este CE faci cu ce ai!

Seară când mergeți la culcare, înainte de a face rugăciunea, pune-ți papucii sub pat, ca atunci când va treziți și vă aplecați să îi luați, mai zaboviți câteva minute aplecați și mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru șansa de a putea face încă o zi lucruri bune în viață.

Așadar, oameni buni, puneți-l pe Dumnezeu pe primul loc, în fiecare zi”.

Nu poți anula învierea…de Cristi Boariu

Nu poți anula o înviere cu o mita dată la soldați. Nu ai cum să înăbuși cu o minciună pe cel care a spus “Eu sunt Calea, ADEVĂRUL și viața…”. Sărbătoarea soldaților a ținut pănă ce și-au cheltuit al 13-lea salariu. E greu cu buzunarul gol dar mai greu e cu inima goală de adevăr și umplută de minciună…

Nu poți anula o înviere spunând că ucenicii l-au furat. Ucenicii nu aveau ce face cu Isus mort. Viața nu are valoare decât în afara mormântului, asta n-au înțeles preoții de-atunci și mulți oameni nu înțeleg la fel astăzi.

Nu poți anula o înviere cu o piatră mare pusă la intrarea în mormânt. Piatra e pentru cei din afară ca să nu intre, în nici un caz nu e pentru Cel dinlăuntru ca să nu iasă…

Nu poți anula o înviere spălându-te pe mâini ca și Pilat în ligheanul amăgirii. Păcatele nu se spală cu săpun, nici cu lumânări, nici cu donații ci cu Sângele sfânt al Mântuitorului.

Poți anula însă o înviere cu necredința din inima ta. Nu prin faptul că nu crezi că mormântul e gol ci prin faptul că nu crezi că ai nevoie de Isus VIU. Poți anula învierea dacă azi ești la biserică și mâine în cluburile cu distracții păcătoase. Poți anula învierea dacă azi spui “Hristos a înviat” și mâine trăiești ca și cum ar fi mort înjurând și blestemând. Poți anula învierea dacă azi te-ai mărturisit de păcate și mâine începi de la zero cu tot ce ai făcut înainte.

Cea mai mare dovadă a faptului ca Hristos a înviat nu e nici piatra mutată de la mormânt, nici ucenicii care proclamă învierea, nici preoții care tremură de spaimă ci TU. Dacă Isus a înviat pentru tine înseamnă că ai murit față de păcat și trăiești o viață nouă. Înseamnă că Biblia îți va fi cartea de căpătâi, ruga va fi scara spre cer iar la adunare nu vei mai merge doar la Paște…

Primește-l azi pe Isus Cel viu în viața ta și într-o zi și mormântul tău va rămâne gol. La prima înviere.

 

Franco Zeffirelli, regizorul celebrului ”Isus din Nazareth” spune: Menirea filmului a fost de a dărui acestei lumi zbuciumate a zilelor noastre un strop de credință.

Cea mai apreciată dintre adaptările biblice, „Isus din Nazareth”, drama regizată de italianul Franco Zeffirelli, a împlinit 40 de ani. Patru decenii în care un film de referință a schimbat și a marcat destine, apropiindu-i pe mulți de Dumnezeu și de Sfanta Evanghelie. Este ceea ce și-a dorit încă de la început cineastul italian care, în cartea „Il mio Gesu”, ( „Iisus. Povestea unei capodopere”) apărută în același an cu prima difuzare a filmului, 1977, descrie odiseea realizării unei producții impresionante, realteaza ActivNews.

De la zbuciumul și dilemele legate de alegerea locurilor pentru filmare dar și a actorilor, redate ca un jurnal de călătorie, de la reflecțiile personale, străbătute, dincolo de patima creației, de credința în Dumnezeu, și până la incursiuni în istoria omenirii, cartea scrisă de Franco Zeffirelli este o completare a evocării cinematografice, zguduitor de realistă, a vieții Mântuitorului, de la naștere până la răstignire.

„Multe se vor spune despre acest film, despre ceea ce semnifică ori vrea să demonstreze. Dar adevărata lui menire nu este alta decât de a dărui lumii un strop de credință. Acestei lumi atât de zbuciumate a zilelor noastre! Abia de acum înainte, această operă în care am investit atât de mult și care m-a marcat profund, începe să-și trăiască propria viață”, scrie Zeffirelli, povestind cum toți actorii care au acceptat să joace în ”Iisus din Nazareth”, nume mari ale cinematografiei internaționale, de la Laurence Olivier, Anthony Quinn, Claudia Cardinale, Ian Holm, Anne Bancroft, Peter Ustinov, au fost plătiți „cu mult sub nivelul normei realizate”. Pentru că toți au fost de acord că „singura stea a filmului avea să fie cea a Bethleemului”.

Dincolo de relatări legate de realizarea filmului, nu există pagină a cărții în care cineastul italian pornit în această aventură spirituală să nu își mărturisească credința.

„Trebuie să existe undeva, în adâncul mesajului lui Iisus, o taină mistuitoare, care ne depășește, ne stârnește și ne cheamă. E poate taina măreției Lui necuprinse, iar Lumina Lui, veșnic renăscândă, împrăștie din nou speranța, împăcarea și iubirea.

Dar știu că ar fi de ajuns ca o singură imagine să producă o emoție autentică, să trezească ecoul mesajului divin pe care fiecare dintre noi îl purtăm în ființa noastră, pentru ca toate sacrificiile la care am consimțit să-și afle justificarea. Viața ar căpăta dintr-o dată un sens și un țel”.

Pentru fiecare actor care a jucat în film regizorul italian dedică un capitol din carte, dar cel mai impresionat rămâne, cu siguranță, cel în care vorbește despre alegerea britanicului Robert Powell pentru rolul lui Iisus. Powell s-a prezentat la casting fără mare entuziasm, iar după probe a fost distribuit în rolul lui Iuda. Într-una dintre zile, urmărind atent filmările, Zeffirelli s-a oprit pe ochii lui Robert. Și de aici a început totul.

„Dată fiind credința mea profundă în faptul că în orice om, chiar și cel mai slab, cel mai de nimic, există ceva divin, lumina pe care Dumnezeu i-a insuflat-o, am reușit cu Powell performanța de a trezi și a scoate la iveală, din adâncul personalității sale, tot acel fond disponibil care să-i permită să exprime divinul. Ochii, care sunt ferestrele sufletului, mai degrabă decât orice altă parte a corpului omenesc, au devenit la Powell două izvoare de lumină. Vocea, care poate nu întâmplător, se numea în limba noastră vechie „vorbire” i-a căpătat rezonanțe misterioase și îndepărtate, ca și când ar fi transmis și ar fi captat mesaje din necunoscut.

Actorul pentru Isus ne fusese ”trimis”

Problema alegerii actorului pentru rolul lui Iisus a fost cea mai obsedantă și mai dramatică. Aveam nevoie de o figură inspirată, convingătoare și surprinzătoare. Pentru mine, era absolut esențial să găsesc un actor, un adevărat actor, care să reușească să restituie cu propriile lui mijloace figura lui Iisus. De aceea, mulți actori consideră rolul lui Iisus ca o culme pe care, odată ajuns, este foarte dificil să o părăsești coborând. Se tem că vor trebui să rămână Iisus tot restul vieții lor, că nu vor mai putea trece de la un personaj atât de definitiv la alte roluri. Mi-l imaginam pe Powell, dimpotrivă, în rolul lui Iuda, dar ochii lui erau atât de impresionanți încât sfătuindu-mă cu producătorul, am avansat propunerea de a-l încerca în rolul lui Iisus.

Din întuneric, răsărea chipul lui Powell, Iisus, cu aceiași ochi ce ne privesc din copilărie pentru a ne liniști sau a ne face să simțim că ne urmăresc în fiecare clipă a vieții, orice am face și oriunde ne-am ascunde.

Toată ziua ne-a urmărit senzația că actorul pentru Iisus al nostru fusese găsit sau, pentru a mă exprima mai exact, ne fusese trimis.”

Despre „Golgota” lui Powell

Cât despre modul în care Powell a lucrat la acest rol, care i-a adus celebritatea internaționlă, dar i-a schimbat și destinul, regizorul italian scrie:

„Robert Powell e unul dintre cei mai devotați oameni ai meseriei sale, de o disciplină riguroasă, unul dintre acei actori englezi tipici care, odată convinși de justețea și necesitatea unui efort, sunt capabili, de o dăruire totală. Cât a durat turnarea, n-a existat oboseală, n-a fost replică sau soluție găsită împreună cărora să nu li se dedice cu o abnegație fără limită. E suficient să amintesc scenele urcușului pe Golgota Răstrignirii, filmate la mijlocul lui ianuarie, unde climatul tunisian in acea perioadă nu avea nimic tropical. A fost una din cele mai friguroase perioade, cu vânturi și ploi reci ca de gheață, cu un cer veșnic încărcat de nori negri și grei (cerul potrivit pentru scena Crucificării). Am hotărât să turnăm acea scenă chiar atunci.

Powell a trebuit să urce gol pe Cruce, să târască după el Crucea de lemn, pe care avea să fie țintuit (era lemn veritabil, și nu plastic, așa cum i se propusese, pentru că el dorea să trăiască acest episod printr-o suferință autentică ce i se cuvenea).

A acceptat să fie legat cu funii rudimentare, exact ca acelea cu care erau legați condamnații în epocă, să i se imobilizeze mâinile cu piroane, false, desigur, dar care îl mențineau în acea imposibilitate de mișcare, cazna cea mai dureroasă a celui crucificat.

Toată scena a fost turnată pe viu, iar comportarea exemplară a lui Powell a stârnit emoția generală, chiar a celor mai sceptici sau mai obișnuiți cu astfel de lucruri. Mulțimea de figuranți și de actori era cuprinsă de un soi de disperare colectivă. Tunisienii, care nu înțelegeau noțiunea de ficțiune, vedeau doar imaginea calvarului, un om plin de sânge, țintuit pe o Cruce, fiind convinși că totul se petrecea în realitate”.

Învierea

Poate că cea mai dificilă, din punct de vedere regizoral, a fost cea a Învierii, în care a urmat îndeaproape lămuririle existente în Evanghelie și care, spune el, din punct de vedere cinematografic, i se pare perfectă.

„Este vorba de ceea ce li se întâmplă apostolilor, după moartea lui Isus: de durerea lor de a-și fi pierdut prietenul. (…) Vestea Învierii se răspândește în tot Ierusalimul iar realitatea este acceptată ca un fapt de netăgăduit.

În acel moment, spectatorul care vede și aude acuzațiile rostite și transmise din gură-n gură, spectatorul care cunoaște deja toate personajele istoriei lui Hristos, se întreabă cine a fost totuși în stare să-i facă dispărut trupul. Cum a fost cu putință, în ciuda pazei soldaților și a preoților, să fie urnit acel colos de piatră? Și, totuși, așa se întâmplase. Astfel, fiecare spectator este pus în situația de a se afla față-n față cu taina Învierii lui Iisus. Cine nu o poate primi în sufletul său, nu poate accepta nici creștinismul. Misiunea lui Iisus va fi fost, așadar, să îmvingă moartea, în înțelesul cel mai adânc, să înfrângă lumea cu legile ei, chiar și cele mai nestrămutate, pentru a ne călăuzi spre o a doua naștere.”

Doamne Isuse, iartă-mă, îți cer…

E săptămâna care, vrei, nu vrei,
Îți întrebi sufletul cel păcătos:
Ai fost și tu printre acei,
Ce L-ai vândut, ca Iuda, pe Hristos?

Cu ramuri de finic întâmpinat
Și Osana strigând de-atâtea ori,
Tu, pe asin, știai, îngândurat,
Că tot aceștia, vor striga să mori.

Tu ai venit cu-n dar aparte,
Să ne aduci cu Tine mântuirea,
Pe Tine însuți dându-te spre moarte
Pentru-a vedea cu toții nemurirea.

Și eu, cum Doamne Te-am primit?
Cuvântul Tău nu l-am urmat,
De-nvățătura Ta n-am fost clintit,
Și morții eu te-am dat.

Orbecăind în cloaca cea lumească
Am judecat pe alții de păcat,
Și am lăsat mândria să m-orbească,
Iar, morții eu te-am dat.

Te văd cu crucea grea în spate
Batjocorit, scuipat, lovit,
Cum cazi, de grelile-mi păcate,
Iar eu nu fac nimic să te ridic.

I-am ajutat prin tot ce am făcut,
Ca să te urce sus pe cruce
Și am privit cum cuie ți-au bătut
Și lacrima cum se-nroșea de sânge!

Și sulița înfiptă-n coastă,
Sloboadă lacrimile Maicii Sfinte,
Țipând durearea din făptura-i castă
Și-ngenunchind-o mila de părinte.

Amare-s lacrimile ei de mamă,
C-a înțeles atunci care-i menirea:
Mijlocitoare ea va fi și-n ramă,
Cu rugaciuni s-ajute omenirea.

Dă-mi plansul Maicii Tale mie,
Să-mi spele sufletul bolnăvicios,
Iar fiecare lacrimă sa fie
Ofrandă, pentru jertfa ta, Hristos.

În mila Ta, mă iartă iar,
Iubește-mă din nou, iubește-mă,
Să nu îți fie răstignirea în zadar,
Isuse, Doamne, miluește-mă!