Se spune astazi! Rugaciune de ajutor a zilei de vineri. Te scapa de necazuri si iti aduce bunastare si pace sufleteasca

Fiecarei zi ii corespunde o rugaciune puternica. Rugaciunea zilei de vineri este dedicata lui IIsus Hristos si credinciosii spun ca poate aduce pace in sufletul celui incercat de necazuri.

Rugaciune putrenica de ajutor a zilei de vineri

”Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul cel dulce al sufletului meu, in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe. Ma rog, insa, Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea.

Intareste-ma, o, Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau langa Crucea Ta.

Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsufletite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti. Ma inchin Inaintea Ta, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dansa:

Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului.

Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cate ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.”

NU povesti necazul tau altuia. Chiar nu te ajuta cu nimic, dimpotriva…

Povestindu-i altuia necazul tau nu faci altceva decat sa ii dai prilej sa te discute si sa rada! Toate problemele personale pe care le avem fiecare si pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu nasa, nu cu vecina, nu cu matusa, nu cu prietena…

Pentru ca ajungi intr-o zi sa spui „Vai cat am investit si m-a trisat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cat suflet am pus si m-a vandut!”…astea sunt prostii omenesti! Tu, increderea totala si inima totala trebuie sa i-o dai lui Dumnezeu!

Stai si vorbeste cu Maica Domnului la icoana si daca nu iti raspunde ea nimic, raspunsul iti vine singur in minte! Tacerea icoanei si a Maicii Domnului in fata ta cand te vaiti de greutasi, este de fapt raspunsul la problemele tale! Taci si te roaga!

***Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti persoane care va spun lucruri simple…

” – Mai, dar eu te stiam pe tine o fata simpla, eleganta, cocheta, frumoasa … Ce ai patit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”

Sunt cazuri cand unii chiar o iau aiurea cu biserica!

Pentru ca unii au crezut ca biserica este o portita de salvare si au uitat ca trebuie sa mai fie si umani!

Daca stai la biserica nu iei salariu, iei impartasanie!

Trebuie sa muncesti ca sa traiesti!

La biserica vii doua ore la Sfanta Liturghie, dar in rest trebuie sa te ancorezi in realitateatea vietii, dupa proverbul care spune asa:

„Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla!”… caci „Inmultirea Painilor” in pustie, a fost o sigura data nu in fiecare zi!

– In momentul in care ajungem la cunoasterea de sine nu mai suntem orbi!

– Cu ce masura dai cu aceea primesti!

– Trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu asa cum trebuie nu asa cum vrem!

Dr. Radu Ţincu spune „Fără Dumnezeu nu există nici o vindecare”

La Secţia de Terapie Intensivă, distanţa dintre viaţă şi moarte este atât de mică, încât mulţi pacienți încetează să mai spere în vindecare.

Alții îşi pun nădejdea în priceperea medicilor, dar şi în ajutorul lui Dumnezeu, căci „fără

El nu există nici o vindecare”, după cum spune doctorul Radu Ţincu, medic primar Terapie Intensivă la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.

Acesta vorbește despre cazurile de însănătoșire miraculoasă datorită rugăciunilor și despre importanța prezenței preotului în spital, la căpătâiul omului bolnav spre vindecarea sufletului acestuia.

Tânărul medic susține cu toată convingerea că rugăciunile către Dumnezeu nu rămân niciodată fără
răspuns.

Domnule doctor, este preotul o prezenţă importantă în spital, mai ales pentru pacienții de la Secţia de Terapie Intensivă?

Sunt foarte mulți pacienți de la Reanimare care își doresc prezența preotului, prezență ce nu trebuie percepută, după părerea mea, neapărat ca aștep­tare a ultimului moment.

Preotul este prezent nu pentru că viața se sfârșește, ci pentru a-i alina suferința bolnavului.

Dincolo de durerea fizică, pe care noi, medicii, o alinăm cu analgezice, este nevoie și de alinarea sufletului acestor oameni.

Trecând prin momente de cumpănă în spital, unii pacienți și-au schimbat perspectiva asupra vieții, în sensul că s-au întors la credința în Dumnezeu.

Alții abia atunci L-au descoperit. I-am auzit pe mulți dintre ei împărtă­șindu-și experiența și vorbind despre puterea credinței ca niște adevărați apostoli, iar concluzia lor este:

„Da, Dumnezeu există și m-a ajutat să mă vindec!”

Credeți că vindecarea trupului necesită și transformare spirituală?

În Secția de Terapie Intensivă, de obicei, lupta dintre viață și moarte, care este permanent prezentă, te face mult mai atent la aspecte ce depășesc sfera medicală.

Din punctul meu de vedere, medicul de Terapie Intensivă, pe lângă activitatea principală de tratare a pacientului, trebuie să fie și un foarte bun psiholog.

Să ofere suport emoțional celui bolnav, dar și familiei acestuia.

Suferința la Reanimare este una foarte grea. Produce o serie întreagă de schimbări comportamentale.

Pacienții fie nu mai sunt cooperanți, în sensul că nu mai acceptă tratamentul deoarece cad în deznădejde și vor să se termine mai repede, fie, dimpotrivă, nu acceptă diagnosticul și posibilitatea unui final nefericit foarte curând.

Cei dragi suportă și mai greu adevărurile medicale.

Tratamentul este esențial, dar trebuie să existe din partea medicului o implicare psihoemoțională care să asigure acest suport.

Ați remarcat vreo diferen­ță, fie și de ordin psihologic, între starea pacien­ților pentru care se fac rugăciuni, de exemplu Sfântul Maslu, și ceilalți?

Am observat la pacienții care beneficiază de suport moral și religios că există, în primul rând, o cooperare mai bună cu ei.

Din câte ştiu, slujba Sfântului Maslu este rânduită de Biserică tocmai să fie ajutor bolnavului pentru a fi vindecat.

De multe ori, în Reanimare am fost de față când preotul spitalului sau alți preoți din afară au efectuat slujbe de acest fel, săvârșite la cererea familiei sau, în cazul pacienților conștienți, la cererea lor.

Gândindu-mă retrospectiv la astfel de momente, pot spune că de foarte multe ori Sfântul Maslu a produs modificări spectaculoase înspre însănătoșirea celor internaţi.

Unii au fost vindecați în mod miraculos.

Mai exact, ce fel de schimbări au survenit?
Au fost pacienți în comă care, chiar dacă nu s-au trezit în timpul

Sfântului Maslu, au trecut printr-o serie de modificări ale parametrilor hemodinamici.

Dintr-o dată, inima a început să bată mai repede și tensiunea să crească.

Faptul că a existat o reacție vegetativă simpatică, ceva care a determinat tahicardie și creșterea tensiunii arteriale la un pacient comatos, ne arată faptul că ceva exterior s-a întâmplat.

Toate aceste modificări, reacții, au fost înregistrate doar pe perioada săvârșirii slujbei Maslului, într-un interval de 40-50 de minute.

Ar putea exista o expli­ca­ție științifică pentru aceste schimbări?

Dacă vrem să fim riguros științifici, putem să le atribuim unor factori pe care probabil nu i-am sesizat medical la acel moment, dar, ca medic, întrebarea mea este:

ce ar putea interveni pe o perioadă de 40 de minute, care să se și termine odată cu slujba Sfântului Maslu?

Este clar că, dacă un pacient are timp de câteva zile niște parametri constanți și, dintr-o dată, aceștia înregistrează modificări exact pe durata acestei slujbe, se datorează rugăciunilor.

Eu cred cu toată ființa că aceste schimbări au fost determinate de slujba Sfântului Maslu.

Au fost și cazuri în care s-a întâmplat mai mult decât modificări ale parametrilor hemodinamici?

Am văzut pacienți care în timpul slujbei de Maslu cu toate că erau într-o stare gravă,

în comă, au avut o serie de momente de revenire extrem de spectaculoase, atât pentru familie, cât și pentru noi, medicii.

În timpul perioadei de rugăciune, aceștia interacționau oarecum cu familia și cu preoții care efectuau Sfântul Maslu.

De-a lungul carierei mele ca medic am avut pacienți care nu aveau nici o șansă din punct de vedere științific, iar după efectuarea mai multor slujbe de

Maslu, cu rugăciune intensă din partea familiei, și-au revenit în mod miraculos, inexplicabil pentru orice om format într-o şcoală de medicină.

De foarte multe ori spun acest lucru și familiei, dar și colegilor mei, că întotdeauna, dincolo de știință, este

Dumnezeu Care ne poate demonstra că, exact atunci când suntem mai convinși că deținem adevărul absolut, ne înșelăm.

Am avut de-a lungul timpului mulți pacienți pe care îi consideram imposibil de salvat, iar apoi aceștia au plecat acasă refăcuți.

Întotdeauna, medicina rămâne uimită în fața puterii dumnezeiești.

Întotdeauna, cei care suntem aplecați spre a observa divinitatea ne dăm seama că nu trebuie să fim niciodată deznădăjduiți, ci dimpotrivă, ar trebui să ne încredem permanent în faptul că dincolo de medicamentele noastre,

dincolo de aparatura medicală pe care o deținem, de știința noastră, există Dumnezeu Care ne poate ajuta și Care poate face minuni.

Singura problemă e să vrem să vedem acest lucru.

Mulţi îşi pun întrebarea dacă nu cumva Dumnezeu face minuni doar pentru cei care cred în ele. Ce părere aveți?

Trebuie să le spun acelora care cred asta că, dacă nu au simțit intervenția divină în actul medical, este pentru că nu au fost atenți sau nu au dorit să fie atenți, deși sunt convins că Dumnezeu

S-a revelat de foarte multe ori în fața lor, numai că fiind preocupați doar de partea aceasta științifică, pur umană, nu au dorit să identifice intervențiile divine.

Dumnezeu nu se dezvăluie în mod ostentativ, ci se manifestă mai degrabă ca o forță subtilă, discretă.

Dacă suntem capabili să-I vedem ajutorul și să-L simțim, o putem face cu ușurință.

Ați avut cazuri de pacienţi nu tocmai religioși și care au trăit experiența vindecării datorită rugăciunilor?

Acum câțiva ani am avut o pacientă în comă, o persoană nereligioasă, care și-a revenit în mod spectaculos.

A povestit extrem de amănunțit după ce și-a revenit că a avut un vis în care un bărbat, care părea a fi preot și pe care nu-l cunoștea, a ajutat-o în acele momente de cumpănă.

Pacienta l-a recunoscut pe acesta când a coborât la capela spitalului, identificându-l în persoana Sfântului Luca al Crimeii, pictat în icoane.

A fost un moment emo­țio­nant atunci când a realizat că imaginea pe care a avut-o în vis era identică cu sfântul din icoana aflată în capelă.

A început să plângă și a realizat că ceea ce a crezut că a fost un simplu vis era de fapt o revelație în care i s-a arătat Sfântul Luca.

Ne-a povestit cu lux de amănunte blân­de­țea, căldura pe care le-a simțit venind de la acest sfânt.

Este doar un caz pe care mi-l amintesc din cele foarte multe pe care le-am trăit la Terapie Intensivă.

Această persoană a spus tuturor celor din jur că, în cea mai grea perioadă a vieții, în momente de cumpănă, Sfântul Luca a ajutat-o și astfel a reușit să se vindece.

Este Terapia Intensivă un prag de încercare a credin­ței pentru bolnavy?

Cred că omul bolnav conștientizează mult mai abrupt bolile sufletești pe care le-a avut și pe care nu le-a văzut.

Este un moment de o claritate foarte mare a conștiinței.

Probabil, iminen­ța morții creează o serie de transformări interioare. Este limita și omul devine mult mai con­știent de ceea ce a făcut și ar vrea să corecteze.

De aceea, cred că prezența preotului în spital, la căpătâiul omului bolnav, este foarte importantă pentru vindecarea sufletului său.

Poate că omul respectiv are păcate pe care nu le-a mărturisit niciodată și pe care le resimte acum foarte apăsător.

Și fizionomia pacien­ților care sunt supuși rugăciunii se schimbă, ei devin mult mai senini, chiar dacă sunt în comă și chiar dacă pentru unii este sfâr­șitul acestei vieți.

Acest sfâr­șit vine cu o oarecare eliberare. E impresionant momentul când, în Terapie Intensivă, vin preoții să ţină

Sfântul Maslu și se strâng în jurul unui pacient familia, medicii, asistentele și toți se roagă pentru acel om.

Atunci se întâmplă ceva ce depășește știința noastră, cunoașterea medicală, puterea de înțelegere a omului.

Rugăciunile către Dumnezeu nu rămân niciodată fără răspuns.

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vă mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile.

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vâ mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile.

Ci spuneţi aşa: „Doamne, Tu m-ai lasat să alunec în necazul acesta, Tu ajuta-mă să ies!” Şi începi cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Acatistul Mântuitorului, cu o rugăciune la Sf. Mina şi o mai rogi pe Maica Domnului şi la Acoperământ, şi mai zici ici colo şi un Sf Spiridon, şi mai este şi Mihail şi Gavril pentru duşmani, şi ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine!

Căci după ce te îmbolnăveşti, nu-ţi mai folosesc reuşitele?

Deci tu trebuie să rămâi om integru lui Dumnezeu, să te poţi bucura de Slava Lui şi de Măreţia Lui!

Totul e în mâna lui Dumnezeu! Trebuie să demonstrăm că suntem ortodocşi concentraţi şi să nu ne transformăm în ortodocşi diluaţi! În loc să învăţăm Sf. Scriptură pe de rost, noi învăţăm tot felul de scrieri şi de nimicuri pe care le scriu oameni fără ocupaţie. Şi mai auzi pe câte unii care citesc:

„Vai, să vezi că Pământul e condus şi că Pământul e dirijat.”

Om fi domnule, om fi! Pentru că şi circulaţia este dirijată şi ţara e condusă.

Dar destinul fiecărui om, mai înainte de toate, este în mâna lui Dumnezeu!

„Sfarmă Domnul sfatul boierilor!” Adică al conducătorilor noştri!

„Sfarmă Domnul gândul noroadelor!” Adică ce pun alţii la cale! Iar Domnul rămâne în veac şi pomenirea Lui din neam în neam!

„Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”

De cine trebuie să mă tem?

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.

Parintele Calistrat Chifan

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

Un tânăr care lucra în armată a fost mereu umilit pentru că a crezut în Dumnezeu. Într-o zi căpitanul a vrut să-l umilească în fața forțelor.

* vă rugăm să citiți până la capăt *

L-a sunat pe tânăr și i-a spus: – tinere, vino aici, ia cheia și du-te și parchează Jeep-ul în față. Tânărul i-a răspuns: – Nu pot să conduc! Căpitanul a spus: – Ei bine, atunci cere ajutorul Dumnezeului tău! Arată-ne că El există!

Tânărul ia cheia și s-a dus la mașină și începe să se roage………
El parchează jeep-ul la locul perfect, așa cum a vrut căpitanul. Tânărul a ieșit din jeep și i-a văzut pe toți plângând.

Toți au spus împreună: – Vrem să-l servim pe Dumnezeul tău! Tânărul soldat a fost uimit, și a întrebat ce se întâmplă? Căpitanul care plânge a deschis capota jeep-ului arătându-i tânărului că mașina nu are motor. Apoi băiatul a spus: ” Vezi? Acesta este Dumnezeul pe care îl slujesc, Dumnezeul imposibil, Dumnezeul care dă viață la ceea ce nu există.

S-ar putea să crezi că încă mai sunt lucruri imposibile, dar cu Dumnezeu totul este posibil. Pentru persoana care citește asta, mă rog ca Domnul să lucreze un super miracol în viața ta astăzi. În numele lui Iisus, mă rog…

Scrie „amin” pentru a cere această rugăciune pentru tine

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

Distribuiți în cel puțin două grupuri