Ați observat că oamenii care fac rău trăiesc bine, iar oamenii buni sunt cuprinși de probleme?

Nu aruncaț,i perle în fața porcilor.

Cine dintre noi nu s-a gândit, la nedreptățile din această lume?

Îți deschizi sufletul unui om și el te trădează. Ai grijă de cineva, iar acesta profită de bunătatea ta.

De ce, nimeni nu observă și nu apreciază, faptele bune? Oamenii doar își închid ochii și le ignoră.

De ce ,pentru dorința sinceră de a ajuta, suntem scuipați în fată? Oare merităm așa ceva? Mai trebuie să facem fapte bune? Se merită?

Această parabolă vă poate răspunde la întrebările care vă macină. Cât este de înțeleaptă și adevărată!

Într-o zi, la ușa unui ,bătrân înțelept, a bătut o tânără care, înecându-se în lacrimi, i-a spus povestea sa.

– Nu știu cum să trăiesc mai departe… – a spus ea cu voce tremurândă. Toată viața mea m-am comportat cu oamenii așa cum aș fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram sinceră și deschisă cu ei. Am încercat, să-i ajut, fără să aștept ceva în schimb. Dar, drept răspuns, primeam doar răutate și ironie. Mă doare foarte mult și sunt foarte obosită. Spuneți-mi, ce să fac?

Înțeleptul a ascultat-o cu răbdare și apoi a spus:

– Dezbracă-te și plimbă-te goală pe străzile orașului.

– Îmi pare rău, cred că glumiți! strigă ea. Dacă ies în stradă dezbrăcată, toată lumea va râde de mine și mă va batjocori!

Înțeleptul s-a ridicat brusc, a deschis ușa și a pus o oglindă pe masă.

– Îți este rușine să ieși dezbrăcată, dar dintr-un anumit motiv nu te, temi să te plimbi prin lume cu sufletul gol! Ai deschis, ușa sufletului tău. Le permiți tuturor să intre! Dar sufletul este o oglindă și de aceea ne putem vedea în sufletul altor oameni. Și dacă acești ,oameni văd că ai un altfel de suflet, decât sufletul lor plin de răutate și vicii, ei încearcă să te. calomnieze, să te umilească, să te ofenseze. Nu toată lumea are curajul să recunoască faptul că cineva este mai bun decât el.

– Ce ar trebui să fac atunci? Cum pot schimba această, situație dacă nu depinde nimic de mine? – a întrebat ea.

– Vino cu mine. Vreau să îți arăt ceva… Aceasta este grădina, mea. De-a lungul anilor, aceste flori înfloresc și am grijă de ele. Dar ele nu ar fi înflorit niciodată pentru cineva care nu le îngrijește.

– Învață de la natură. Privește aceste flori minunate și fă cee,a ce fac ele – deschide-ți sufletul doar oamenilor buni. Fugi de acei care rup petalele și le calcă în picioare. Aceste buruieni cresc mai ușor decât florile și nu poți face nimic cu asta.

– În lume există multă murdărie și răutate. Dar ,dacă cine vrea, rămâne curat… Fii sinceră cu tine și cu ceilalți. Totuși reține: nu arunca perle porcilor. Nu va fi de folos nici lor și nici ție.

Atunci cand iti arunci perlele in,inaintea porcilor risti sa calce in picioare sau chiar mai rau sa te manance. Sa fim intelepti asa cum ne invata Dumnezeu. Sa avem grija cu ,cine suntem buni si cui ii acordam sansa de a ne intra in casa sufletului. Sa fim atenti ca putem ,hrani un sarpe sau ceva care ne va face rau.

Rugati-va ca bunul ,Dumnezeu sa va deschida ochii si sa vedeti ,unde trebuie sa faceti bine si cui sa spuneti durerea voastra sau sinceritatea.

Daomne ajuta!

Dumnezeu mi-a răspuns la clipită atunci cand am vorbit cu El

Doresc sa împartașesc cu voi o mica întamplare din viața mea de credință. În anul 2008, prin luna mai, am avut o experiența frumoasă cu Dumnezeu. Am înteles că Dumnezeu există și El lucrează tainic și foarte mult prin oameni. Eram la serviciu, trezit din zori, navetist.

In ziua aceia nu am avut bani de pachet. In ziua aceea toti prietenii mei, cunostintele mele parca disparuseră. Ceasul arăta ora 12 fix si am flămănzit, faceam o munca grea, am dat din umeri si am înghițit în sec și mi-am continuat treaba. Ceasul arăta ora 12:30  și nu mâncasem nimic pana la ora aceasta. Eram tanar si slab si aproape fără vlagă. Aveam aproximativ an de când încheiasem legământ cu Dumnezeu în apa botezului, de când am spus „DA” din toată inima lui Iisus.

Aveam un obicei bun, citeam foarte mult Biblia și o citesc și acum si îndraznesc sa vă sfâtuiesc să o citiți și dvs. Am spus, să cer împrumut, mi-e era rușine (nu aveam la cine), sa cerșesc nici atât, fratele cu care lucram nu era. În momentul acela, am ridicat ochii spre cer si m-am rugat in gând și am spus: „Doamne Tată, îmi e foame. Eu sunt copilul tău și vreau ceva de mâncare. Te rog să faci ceva în Numele Domnului Iisus.” Versetul care mi-a venit în minte a fost în acel moment a fost Psalmul 34:10  „Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.” Am completat rugaciunea mea cu acest psalm si Dumnezeu a răspuns uimitor! Slava lui Dumnezeu. E lauda lui.

Și ce credeți ca s-a întamplat? Credeți că Dumnezeu a raspuns? Minunat este Dumnezeu. În minutul următor am auzit un glas. Era glasul unui om, era asociatul șefului meu. El mi-a spus: Daniel, te rog frumos, azi am pofta sa servesc o friptura, du-te pana la strada (circa 100 m distanța), și cumpără-mi o friptură. Uite, tata ți-a încalzit ceva de mâncare și când te intorci vii și mănânci. Când am auzit am rămas uimit.

Nu-mi venea a crede urechilor! Atât de frumos a răspuns Dumnezeu cererii mele. Am zămbit și uimit am spus: vă mulțumesc foarte mult domnule. Ce credeți ca era de mancare? Era o ciorbita de miel, si ceva felul doi.  Am ieșit din magazin, grăbit să cumpar ce m-a rugat dumnealui si în timp ce mergeam inundat de bucurie mi-am ridicat ochii spre cerul senin și i-am mulțumit lui Dumnezeu cu lacrimi de bucurie.

Nu știu prin ce treci sau cu ce te confrunți, însa avem un Dumnezeu Mare care raspunde cand un nenorocit strigă la EL. Sa fie acesta o intamplare? Nici vorba! Eu cred câ a fost mâna si mila  lui Dumnezeu peste mine și poate fii peste tine. EL m-a auzit și m-a hrănit ca pe Ilie Tisbitul. Slavă Lui!

In Biblie scrie: Psalmii 139:1-4, 6, 13-17 ” Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” Amin!

Poate și dvs ați avut experiente de un fel sau altul. Dacă aveți experiențe, mărturii, am rugămintea să ne scrieți ca Dumnezeu să fie slăvit. Nu va ascundeti talantul.

Ramâneți binecuvântați!

Autor: D.G.

Cum sa-i ajuti pe oameni – Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi

„Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii”  (Faptele Apostolilor 3:1)

Biblia spune: „Petru şi Ioan, se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul  al nouălea. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta  Templului … ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

Omul acesta, când a văzut, pe  Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis:  „Uită-te la noi!” Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei. Atunci  Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret,  scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit  tălpile şi gleznele” (v. 1-7).

Să remarcăm două lucruri: 1) Minunile au loc în momente  obișnuite. Acest om nu era un străin pentru Petru și Ioan; treceau pe lângă el în fiecare zi.  Însă, această zi a fost diferită. Petru a spus: „Uită-te la noi! Avem răspunsul de care ai nevoie.”  Credința în puterea vindecătoare a lui Isus a crescut în inima lui Petru, dându-i oportunitatea  de-a-i da slavă lui Dumnezeu și el a profitat de ea. 2) Trebuie să fii pregătit când vine  momentul tău.

Nu poți da ceea ce nu ai. Nu poți spune ceea ce nu știi. Nu poți împărtăși ceea  ce nu simți. Nu poți dărui dacă, ești gol. În realitate, nimic măreț nu este creat dintr-odată; e  nevoie de timp. Trei ani și jumătate de umblare cu Hristos, ascultându-i ,mesajele și  văzându-i minunile i-au pregătit pe apostoli pentru acest moment. La fel și cele zece zile pe  care le-au petrecut în camera de sus când au fost umpluți de Duhul Sfânt. Așadar, Cuvântul  pentru tine astăzi este acesta: Dacă vrei să-i ajuți pe oameni, trebuie să fii pregătit!

Sursa: Fundatia Seer

Video:Melodia Maretul Har cantat la saxofon intr-o Biserica crestina din Corea de Sud

Inregistrarea provine dintr-o, biserica crestina din Coreea de Sud unde mii de credinciosi la serviciul divin se aduna si slavesc numele lui Dumnezeu. De data aceasta camerele de filmat au filmat ceva mai deosebit. Au fimat o doamna care a cantat la saxofon piesa care ti se face pielea de gaina „Maretul Har”.

O cintare ce poarta in spate o poveste importanta de-alungul istoriei si cu mare greutate in sufletele noastre, celor care o indragim, celor carora le-am cintat si ascultat versurile cu inima deschisa, simtindu-i importanta ,chiar si azi, in secolul XXI, adinc in inimile noastre. Aceasta cintare are o traiectorie de 240 de ani care de-alungul vietii sale a reusit sa stringa cu sine povesti, taine, dorinte, sperante, bucurii sau dureri, marturii sau cereri…o cintare pe care trebuie sa o cunosti, la fel ca intreaga ei poveste.

Autorul ei este John Newton, nascut in Londra 1725, al carui tata a fost capitan, iar a carui mama, bolnava fiind si constienta de ,putinul timp ramas pe pamint a avut grija sa-l invete Biblia pe fiul ei. Mama sa a murit cind el avea 7 ani, devenind, asa la o virsta frageda ajutor pe o barca de pescuit cu experiente de-a lungul anilor, periculoase, emotionante, inclusiv dureroase.

Mai tirziu s-a inrolat pe o barca de sclavi unde a ajuns capitan, uitind in tot acest timp de Dumnezeul mamei lui si a Bibliei, devenind ,unul dintre cei mai mizerabili si de temut comerciant de sclavi. A comerciat cu sute de femei, copii si barbati din Africa, luindu-i de la casele si familiile lor, pentru a fi vinduti ,ca si sclavi in America. John Newton recunostea ca simtea nevoia sa scape de iad, in realitate iubea pacatul si nu era dispus sa renunte la el.

In fiecare an cadea tot mai jos in pacat, ajungind asa, o persoana ,josnica pina si, pentru echipajul barcii care intr-o ocazie cind beat fiind, a cazut peste bord, acestia pentru a-l salva, au aruncat dupa el un harpon ce i s-a infipt in sold, motiv pentru care a schiopatat toata viata sa.

O cintare ce poarta in spate o poveste, importanta de-alungul istoriei si ,cu mare greutate in sufletele ,noastre, celor care o indragim, celor carora le-am cintat si ascultat versurile cu inima deschisa, simtindu-i importanta chiar si azi, in secolul XXI, adinc in inimile noastre.

O cintare cu o traiectorie de 240 de ani care de-alungul vietii sale a reusit sa stringa cu sine povesti, taine, dorinte, sperante, bucurii sau ,dureri, marturii sau cereri…o cintare pe care trebuie sa o cunosti, la fel ca intreaga ei poveste.

Autorul ei este John Newton, nascut in Londra 1725, al carui tata a fost capitan, iar a carui mama, bolnava fiind si constienta de putinul timp ramas pe pamint a avut grija sa-l invete Biblia pe fiul ei. Mama sa a murit., cind el avea 7 ani, devenind, asa la o virsta frageda ajutor pe o barca de pescuit cu experiente de-a lungul anilor, periculoase, emotionante, inclusiv dureroase.

In fiecare an cadea tot mai jos in pacat, ajungind asa, o persoana josnica pina si pentru echipajul barcii care intr-o ocazie cind beat fiind, a cazut peste bord, acestia pentru a-l salva, au aruncat dupa el un harpon ce i s-a infipt in sold, motiv pentru care a schiopatat toata viata sa.

Versuri:

Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat;
Pierdut eram dar m-a găsit, de moarte m-a scăpat.

Măreţul Har m-a învăţat s-o rup cu orice rău
Ce scump mi-e azi tot harul dat trăiesc prin el mereu.

Momeli, batjocuri, prigoniri ades am întâlnit
Prin harul marei Lui iubiri eu toate-am biruit

Prin har ajunge-voi în cer cu slavă îmbrăcat;
Şi voi slăvi pe veşnicii pe Cel ce har mi-a dat

Și după zeci de mii de ani din veacul minunat
Niici cu o picătură n-a scăzut oceanul nesecat

Amazing Grace (în traducere: „Milostivirea neașteptată”) este un cântec, bisericesc cunoscut în țările vorbitoare de engleză. Ea a fost preluată ,ulterior într-o formă modificată de diferite formații muzicale sau ca versiunea gardei imperiale scoțiene ” Royal Scots Dragoon Guards”. Textul original al melodiei, scris de John Newton, a fost publicat în anul 1779, conținutul lui referindu-se la convertirea la credință, în spiritul creștin, a autorului, care fusese, un negustor de sclavi, si a devenit un militant convins al antisclavagismului.

Ierusalime, Ierusalime, una dintre cele mai cunoscute melodi populare din Israel.

Una dintre cele mai cunoscute melodi populare din Israel si a fost scrisă in 1967. Ierusalim, Ierusalim…

Ierusalime, Ierusalime, De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie! 39 Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

1. Pe drumul cel de piatră
De pe-o colină ‘naltă
Isus cu faţa tristă privea,
privea înspre cetate
Cetatea mult iubită

Vazandu-i nepăsarea El plângea
„Ce n-am făcut eu oare pentru Tine
Că să mă crezi că am venit de sus ?
Te-am vindecat, Şi ţi-am făcut doar bine
Dar tu ai refuzat harul adus ! ”

R1: Ierusalime te-am iubit
Ierusalime la tine am venit
O, de-ai fi cunoscut tu astăzi
Vremea cercetării tale
Şi lucrurile care pot să-ţi dea salvare

„Hatikva” (în limba română „Speranța”) este Imnul Național al Statului Israel.

„Hatikva” a fost scrisă în prima sa versiune, în 1877, de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași, ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina, ca: Petah Tikva, Rișon LeȚion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a fost creată în perimetrul lor.

Poezia caracterizată de un conținut patriotic romantic, avea nouă strofe și un refren, și se numea „Tikvatenu” („Speranța Noastră”). De asemenea, ea avea un detaliu comun în structură cu o poezie a poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), Cântecele Rinului, în care fiecare strofă începea cu cuvintele Atât timp cât… și care fusese tradusă în ebraică în 1845.

Refrenul Încă nu s-a pierdut speranța… rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției, îl cunoștea: Polonia încă nu e pierdută….[1]

N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: „Barkayi” („Luceafărul de Dimineață”). [Atunci poezia se numea încă „Tikvatenu” („Speranța Noastră”)].