Multă lume a fost șocată de faptul că Nelu Curcă s-a călugărit. Actorul din serialul „La Bloc” rupe tăcerea și spune tot adevărul: „Cineva a…”

Actorul Mihai Coadă, cunoscut pentru personajul Nelu Curcă din serialul „la Bloc” a făcut declarații despre cum s-a schimbat viața lui după ce s-a retras de la TV și a ales calea religiei.

Acesta a vorbit despre viața sa de acum intr-un interviu pe care l-a acordat pentru click.ro.

“Nu m-am călugărit, chiar dacă am îmbrăcat rasă la strană. Acum vreo 10 ani, domnul Dan Puric ne-a chemat să cântăm cu corul de la mănastire în spectacolele de la sala Rapsodia, din Bucureşti.

Ca să nu apărem pe scenă oricum, ne-au confecţionat rase de la Mănăstire. Şi atunci am primit canon, ca atunci când suntem la strană să fim îmbrăcaţi în rasă. Aici particip doar la o parte din activităţile mănăstirii, vin la slujbe, duminica şi în sărbătorile religioase.

Nu am un nume pentru că nu sunt închinoviat (n.r. – nu a depus jurământul). Dacă aş fi primit măcar statutul de frate sau rasofor, atunci într-adevăr era altceva. Dar eu am familia în Ploieşti, sunt căsătorit, am un băiat şi o fată şi două nepoţele. Una de 6 ani şi una de 4, Bianca Maria şi Sofia Maria, care se uită şi ele la serial în reluare, cum o fac şi alţi copii, şi nu le vine să creadă cât de mare este diferenţa între ce văd la tv şi ce au în faţă.

,Fetei mele i s-a năzărit la un moment dat să facă teatru şi am sfătuit-o să nu se apuce. A făcut finanţe-bănci, n-a vrut să aibă şef şi şi-a făcut un restaurant. Iar băiatul e IT-ist, e o pasiune mare. Amândoi sunt bine”, a declarat Mihai Coadă, care își petrece aproape tot timpul la Mănăstirea Turnu.

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

O poveste adevărată despre părinții care își urăsc nurorile! Cum își distrug părinții proprii copii

Părinții care își urăsc nurorile. O poveste dureroasă despre părinții care își urăsc nurorile! Ce se întâmplă cu adevărat și cum își distrug proprii copii. De luat aminte pentru toți părinții:

La întrebarea din titlu sper să primesc răspuns de la cei care vor citi acest editorial, pentru că, probabil, va ajunge și în fața ochilor vreunei soacre…

Părinții care își urăsc nurorile. Nu distrugeți iubirea, ci pe copiii voștri, ăsta ar trebuie să vă fie primul gând. Există o artă prin care unii oameni îi fac să sufere pe alții.
Nu contează dacă i-ai greșit, direct sau indirect, acei oameni care întreprind bine arta de a face zile amare altcuiva, vor face rău indiferent cât ai lupta să le demonstrezi că vrei ca totul să fie în armonie. Sigur, astfel de persoane întâlnești la tot pasul… la serviciu, în colectivul de prieteni, chiar și la ghișeul de la bancă.

Dar ce te faci când ai un astfel de om acasă și se numește SOACRĂ!?

Mă uit cu stupoare cum se destramă zeci de cupluri în jurul meu din cauza mamelor de băieți sau invers, de fete. O soacră care nu își iubește și respectă nora nu are aceste sentimente nici pentru propriul fiu, să fiți siguri de asta.

Dacă le-ar avea, cu siguranță nu i-ar supune „aleasa” la un lung șir de suferințe și umilințe și totul doar pentru că e soacră și… așa e datina. Trist este că un astfel de personaj, de multe ori malefic în toată structura sa, care distruge căsnicii fără să aibă mustrări de conștiință, nu plătește niciodată pentru că distruge nu doar o căsnicie, ci vieți, suflete, speranțe.

Astăzi vă istorisesc o poveste pe cât de reală, pe atât de tristă. Doi copii care s-au iubit, s-au căsătorit, iar acum devin doi străini pentru că părinții lui au „grijă” să fie așa.

Fără prea multe explicații, fără durere că fiul lor poate suferă că va pierde femeia căreia i-a jurat iubire până când moartea îi va despărți. Din păcate, influența negativă a socrilor se pare că este uneori mai puternică decât încetarea funcțiilor vitale.

Poveste: Sunt căsătoriți, se iubesc, altfel nu se luau. S-or fi grăbit cu nunta, nu zic, dar amândoi păreau a fi siguri de dorințe, sentimente. Părinții mirelui s-au împotrivit viitoarei nurori, nu că ar fi avut ceva să îi reproșeze. Văzându-se neacceptată, fata a vrut să renunțe la nuntă.

Advertisement

Ei s-au opus. Spuseseră la lume că urmează să li se însoare feciorul. Tinerii s-au înțeles mereu, discuții au mai fost, ca în orice relație, dar lor le este bine împreună. Sau cel puțin le era, căci de curând socrii s-au gândit că ar fi mai bine fără noră prin preajmă. Ce contează ce vrea fiul? Ei sunt părinți, știu ce e mai bine pentru copilul lor, doar l-au făcut, l-au crescut, spun că îl iubesc, deși faptele arată contrariul.

Deciși să îl scape pe fiu de soția „nedemnă”, deși nu făcură o lună de când juraseră să nu se mai bage vreodată în viața lor, de când îi promiseseră fiului că îi lasă în pace să își trăiască viața așa cum cred ei de cuviință, părinții de băiat au luat decizia să își gonească nora.

I-au spus în gura mare să își ia lucrurile și să plece din casa la care ei au muncit ani de zile, să le lase fiul în pace, căci l-a distrus (omul nici măcar nu a fost întrebat.

Dar, știu ei, că-s părinți de băiat! Nu?!) și au somat-o să plece, altfel… viitorul îi va fi sumbru. Umilită, neînțeleasă, nesprijinită prea mult de cel care îi era încă soț și care nu iese din cuvântul mamei, femeia și-a făcut bagajele și a plecat.

Spera ca el să vină cu ea, la casa ei, așa cum îi promisese cândva că îi va fi alături la bine și la rău, dar tăticul de băiat i-a șoptit în ureche, profund, plin de „înțelepciune”: „Unde să pleci, tată? Să fii măgar închiriat? Lasă-o să se ducă, mai sunt fete pe lume!”.

Și uite așa s-a încheiat o poveste de dragoste ce ar fi putut să fie una demnă de povestit nepoților. Cu durere și înverșunare spun că soțul trebuia să își urmeze soția, nu să rămână alături de mamă.

Până la urmă cine îi va fi alături până la finalul vieții, atunci când va avea, poate, 80 de ani. Așa vrei tu să fie mama fiilor tăi, umilită și alungată, poate chiar lovită în plină stradă de soacră!? Unele mame de băieți nu înțeleg că soția îți devine familie. Lăsați-vă băieții să își aleagă soțiile, lăsați-i să își clădească viața/căsnicia alături de femeile pe care le iubesc.

Soacrelor, dacă fiul vostru s-a însurat, nu înseamnă că vă va uita, că nu vă mai iubește. Dacă l-ați crescut așa cum trebuie, va fi bine. Și voi, și el!

Este mare păcat (dacă aveți credință în Dumnezeu) să interveniți violent între doi oameni care se iubesc. Veți plăti până la urmă. Toate se plătesc în viața asta! Nu distrugeți iubirea, pentru că odată cu ea, distrugeți suflete și nu orice suflete, ci pe ale copiilor voștri.

Postul Pastelui 2020. Cand incepe cel mai lung post de peste an si ce trebuie sa stie toti credinciosii. Ce sa faci si ce nu sa faci

Duminica, 23 februarie 2020, este lasata secului de carne (Duminica Infricosatoarei Judecati). Timp de inca o saptamana, crestinii mai au voie sa consume branza si lactate. Peste o saptamana, duminica 1 martie 2019, este lasata secului de branza (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).

Postul Pastelui 2020. Dezlegari la peste. Spre deosebire de Postul Craciunului care este mai bland si are multe dezlegari la peste, Postul Pastelui este mult mai aspru. Zilele in care se da dezlegare la peste sunt 25 martie (Buna Vestire) si duminica, 12 aprilie (Intrarea Domnului in Ierusalim – Floriile).

Mai mult, in Saptamana Mare se mananca numai seara, paine si se bea apa. Iar in Vinerea Mare se tine post negru.

Postul Pastelui 2020 – Ce sa faci si ce sa nu faci

In postul Pastelui nu se consuma carne sau lactate. De asemenea, credinciosii trebuie sa-ti tina in frau gandurile necurate si poftele. Nu este bine sa faci petreceri, fapte rele sau sa vorbesti de rau pe cineva.

Postul Pastelui reprezinta o perioada de sase saptamani de pregatire spirituala pentru Sarbatoarea Pastelui?

Dar ce inseamna aceasta pregatire spirituala? Preotii spun ca, in primul rand, este vorba despre mai multa rugaciune si de lepadarea de pacate.

Biserica a randuit o serie de rugaciuni care e bine sa fie rostite in aceasta perioada. Una dintre ele ii este atribuita Sfantului Efrem Siriul. O alta rugaciune, pe care sa o rostesti cel putin o data pe zi, este Rugaciunea inimii: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, si ma mantuieste!”.

Rugaciunea Sfantului Efrem Siriul

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie.

Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.

Zile de post si posturi – Calendar Ortodox 2020
Miercurile si vinerile de peste an, afara de cele cu dezlegare, insemnate cu harti
Ajunul Bobotezei ( 5 ianuarie )
Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul ( 29 august )

Inaltarea Sfintei Cruci ( 14 septembrie )
Postul Sfintelor Pasti ( 02 martie – 18 aprilie )
Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel ( 15 iunie – 28 iunie )
Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august – 14 august )
Postul Nasterii Domnului ( 14 noiembrie – 24 decembrie )

In Postul Pastelui NU se fac nunti.

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

Singurul păcat care rămâne în veci neiertat: Mare grijă, să nu îl faceți!

Singurul păcat care rămâne în veci neiertat: Mare grijă, să nu îl faceți!

– Mai este iertare, părinte?

– Este iertare! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iartă Dumnezeu.

Nu este niciun păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit si nemărturisit rămâne în veci neiertat.

Părintele Cleopa Ilie

Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2004

***Arsenie Boca: Cele 3 păcate care se transmit până la a 3-a generaţie!

Păcatele bunicilor și străbunicilor ca fumatul, băutura, curvia, atinge a treia generație

Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta.

– Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapânul lor.

– Pacatul cel mai mare este razvratirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generatie si se nasc orbi. Pacatele bunicilor si strabunicilor ca fumatul, bautura, curvia, atinge a treia generatie. Sa ne cunoastem strabunicii si sa ne rugam pentru ei.

– Multi sunt mai betegi la minte decât la stomac.

– Daca împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii – exemplu sinuzita. Lasa fazele obisnuite ale bolii – ca-i usoara – ca-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge.

– Obisnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capatul alergarii spre desavârsire.

– Cine-i îngust la minte, n-are leac nicaieri.

– Nu vreau ca neamul acesta, care are o asa de mare chemare la Dumnezeu, sa se corceasca.

– Sa-i iubim pe toti oamenii, dar nimic din cele omenesti.

– Asceza (înfrânarile de orice fel), fara iubire, e departe de Dumnezeu.

– Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din împaratia pacatului.

– Împliniti-mi dorintele, sfaturile minime, si va schimba Dumnezeu situatiile, problemele voastre, fara sa fiu eu prezent, caci Dumnezeu e Cel ce le schimba.

– Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îsi urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu. Când si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa.

Cine a fost cu adevărat Iisus Hristos. Dovezile că a fost un personaj istoric real

Iisus Hristos în cel mai cunoscut film dedicat acestuia FOTO Adevărul

Mulţi specialişti spun că există dovezi clare despre existenţa reală a lui Iisus Hristos la începutul primului mileniu al erei creştine. Dincolo de relatările Biblice, există menţiuni clare şi în operele autorilor antici păgâni.

Iisus Hristos este figura centrală a creştinismului. Odată cu el s-a născut religia care a ajuns să domine o bună parte din glob şi totodată să schimbe definitiv istoria. Până şi cronologia are ca punct fundamental existenţa lui IIsus Hristos.

Până în secolul al XIX-lea nimeni nu se îndoia de faptul că Iisus Hristos a fost o persoană reală şi că a trăit chiar în anul 1 al primului mileniu, în zona Israelului de astăzi.

Odată cu eliberarea gândirii filosofice şi istorice de influenţele cutumelor de gândire medievală puternic influenţate de religie, au început şi îndoielile cu privire la existenţa reală a acestui simbol fundamental, al creştinismului.

Mai mult decât atât odată cu dezvoltarea noilor curente de gândire, mai ales a celor ateiste sau agnostice, existenţa lui Iisus Hristos a fost contestată. Sunt însă numeroşi specialişti care susţin că există dovezi, mai ales documentare privind existenţa istorică reală a lui Iisus Hristos. Iar dovezile nu sunt de origine creştină, ceea ce le conferă mai mare credibilitate.

Noul Testament, principala sursă biografică despre viaţa lui Hristos

Evident, faptele şi viaţa lui Iisus Hristos sunt cel mai bine tratate în Biblie, mai precis în Noul Testament, care este o compilaţie a patru autori, Luca, Marcu, Matei, Ioan numiţi cei patru evanghelişti. Aceştia descriu, cu diferenţe minore, viaţa lui Iisus Hristos, din postura de martori oculari. Evident, există şi contestatari ai autenticităţii evangheliilor, unii, de exemplu, spunând că cea mai veche dintre acestea, după Matei, ar fi fost, de fapt, anonimă şi că nu ar fi fost scrisă de un martor ocular. De partea cealaltă, sunt cei care aduc dovezi privind autenticitatea scrierilor evangheliştilor, inclusiv celei a lui Matei.

De exemplu, episcopul de Ierapolis, citat de Eusebiu din Cezareea, pomenea în secolul al II-lea d. Hr despre această evanghelie, menţionând clar şi autoriul. Ea ar fi fost scrisă în aramaică. Alţii spun că, de fapt, Evanghelia lui Marcu a fost prima şi că a fost scrisă tot în aramaică. Majoritatea specialiştilor cred că evangheliile au fost redactate între anii 70 şi 86 d Hr. Sunt însă şi cei care cred că prima evanghelie a apărut imediat după anul 60 d. Hr. Dincolo de scripturi există o posibilă referinţă la existenţa lui Iisus Hristos şi într-o carte sfântă a evreilor, şi anume în papirusurile descoperite în 1940 la Marea Moartă, scrise între 150 îHR şi 70 d Hr, unde apare menţionat un ”învăţător al binelui şi vieţii întru bine”. Pentru unii, învăţătorul este Iisus Hristos. Evident există şi numeroşi contestatari.

Un cronicar evreu, prima mărturie ne-creştină despre Iisus

Prima dovadă documentară a existenţei lui Iisus Hristos în afara textelor religioase îi aparţine unui evreu romanizat. Este vorba despre cunoscutul autor antic de limbă latină Flavius Josephus. Acesta a trăit în perioada 47-100 d. Hr şi a scris, printre altele, lucrarea ”Antichităţi iudaice”. Aici îl pomeneşte pe Iisus Hristos. ”Era în acele vremuri un om înţelept numit Iisus. Este drept să-l numim om, pentru că era un izvor de lucruri minunate, un învăţător atât de bun încât oameni primeau adevărul cu plăcere. A atras de partea lui pe mulţi evrei, dar şi pe mulţi dintre cei numiţi gentiles. El era Hristos şi atunci când Pilat, la sugestia celor puternici din rândul nostru, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care l-au iubit de prima dată nu l-au abandonat, aşa că le-a apărut lor în viaţă, a treia zi, aşa cum profeţiii au proorocit. Aşa că tribul numit al creştinilor, după dânsul, trăieşte şi astăzi”, scria Flavius.

Iisus în istoriile romanilor

Numele lui Iisus apare şi în lucrările autorilor latini, unii dintre ei chiar ostili creştinilor. Tacitus scria în ”Anale”, în anul 115 d. Hr., că prefectul roman Pontius Pilat l-a executat pe Iisus Hristos. ”Cristus, de unde vine şi numele creştinilor, a fost condamnat la crucificare în timpul domniei lui Tiberius, fiind trimis la moarte de către procuratorul Pontius Pilat”, scria Tacitus. Un alt istoric roman, Pliniu cel Tânăr, guvernator al Asiei Minor scria într-o scrisoare către împăratul Traian în anul 112 d Hr. ”Creştinii se întâlnesc în anumite zile orânduite, înainte de ivirea zorilor şi cântă imnuri lui Hristos, ca unui zeu, şi se leagă cu jurământ solemn, să nu facă fapte rele, fraude, adulter, să mintă sau să nege adevărul”, scria Pliniu.

Suetonius, la rândul său, scria că în timpul împăratului Claudius a fost alungată din Roma o comunitate de evrei care ”făcea probleme fiind instigată de învăţăturile lui Hristos”.

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

Sursa: Adevărul

Rugăciunea făcătoare de minuni pe care mamele trebuie să o spună pentru copiii lor…

Orice rugaciune are puteri miraculoase atunci cand este rostita din inima si toti crestinii cae au credinta puternica pot sa savaraseasca minuni, spune parintele Victor Manolache.

“Dumnezeule, Ziditorule al tuturor fapturilor!

Adaugand mila peste mila, m-ai facut vrednica sa fiu mama, bunatatea Ta mi-a daruit copii, si indraznesc sa spun ca ei sunt copiii Tai, fiindca le-ai dat fiinţa, i-ai facut vii inzestrandu-i cu suflet nemuritor, i-ai renascut prin botez spre viaţa cea potrivita cu voia Ta, i-ai infiat si i-ai primit in sanul Bisericii Tale.

Doamne! Pazeste-i in har pana la sfarsitul vieţii lor, invredniceste-i sa se impartaseasca de Tainele legamantului Tau, sfinţeste-i cu adevarul Tau, ca sa se sfinteasca in ei si prin ei sfant numele Tau!

Trimite-mi ajutorul Tau haric ca sa ii cresc spre slava numelui Tau si folosul aproapelui! Da-mi in scopul acesta rabdare si putere!Invaţa-ma sa sadesc in inima lor radacina adevaratei inţelepciuni – frica Ta!

Lumineaza-i cu lumina Inţelepciunii Tale ce carmuieste intreaga lume! Sa Te iubeasca din tot sufletul si din tot cugetul lor, sa se lipeasca de Tine din toata inima si sa tremure de cuvintele Tale toata viaţa lor!

Daruieste-mi pricepere sa le arat ca viaţa cea adevarata sta in pazirea poruncilor Tale, ca osteneala intarita de cucernicie aduce toata viaţa de aici mulţumire lipsita de tulburare, iar in vesnicie – fericire negraita.

Descopera-le lor inţelegerea legii Tale, ca pana la sfarsitul zilelor lor sa aiba simţamantul ca Tu esti pretutindeni!

Sadeste in inima lor teama si dezgustul de orice faradelege, ca sa fie fara de prihana in caile lor, ca sa-si aduca aminte intotdeauna ca Tu, Dumnezeule Atotbune, pazesti cu gelozie legea Ta si dreptatea Ta!

Ţine-i in curaţie si in evlavie faţa de numele Tau, incat sa nu prihaneasca Biserica Ta prin purtarea lor, ci sa traiasca dupa randuielile ei!

Insufleţeste-i cu ravna pentru invaţatura folositoare si fa-i in stare de toate lucrurile cele bune, ca sa castige inţelegerea cea adevarata a cunostinţelor de care au neaparata nevoie, ca sa se lumineze cu stiinţa cea binefacatoare pentru omenire.

Doamne! Da-mi inţelepciune ca sa intiparesc cu trasaturi de nesters in inima si in mintea copiilor mei frica de intovarasirea cu cei ce nu stiu de frica Ta, sa le insuflu indepartarea de orice insoţire cu cei nelegiuiţi, ca sa nu ia aminte la impreuna-vorbirile cele putrede, sa nu fie abatuţi din calea Ta de pildele cele rele, sa nu se sminteasca de faptul ca uneori calea nelegiuiţilor propaseste in lumea aceasta!

Cerescule Parinte! Daruieste-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteala prin faptele mele, ci a-i feri de rataciri, de a le indrepta greselile, de a le infrana indaratnicia, de a-i abate de la nazuinţa spre desertaciune si usuratate. Sa nu fie furaţi de ganduri nechibzuite, sa nu umble dupa poftele inimii lor, sa nu se mandreasca in cugetele lor, sa nu Te uite pe Tine si sa nu uite de legea Ta, ca faradelegea sa nu dea pierzarii mintea si sanatatea lor si pacatele sa nu le moleseasca puterile sufletulului si ale trupului.

Judecatorule Drept, Care ii pedepsesti pe copii pentru pacatele parinţilor pana la al treilea si al patrulea neam! Abate aceasta pedeapsa de la copiii mei, nu ii bate pe ei pentru pacatele mele, ci stropeste-i pe ei cu roua harului Tau, ca sa sporeasca in virtute si in sfinţenie, sa creasca intru buna voirea Ta si intru dragostea oamenilor evlaviosi.

Parinte al indurarilor si a toata milostivirea! Din dragoste de mama, le-as dori copiilor mei toata imbelsugarea bunataţilor pamantesti, le-as dori binecuvantare din roua cerului si din grasimea pamantului, insa fie cu ei sfanta voia Ta!

Randuieste-le soarta dupa buna voirea Ta, nu ii lipsi in viaţa de painea cea spre fiinţa, trimite-le toate cele trebuitoare in vremelnicie spre dobandirea vesniciei fericite, fii milostiv cu ei cand vor pacatui inaintea Ta, nu le socoti lor pacatele tinereţii si ale nestiinţei, fa inimile lor sa se umileasca atunci cand se vor impotrivi calauzirii harului Tau, pedepseste-i si miluieste-i, indreptan-du-i la calea bineplacuta Ţie, dar fara sa-i lepezi de la faţa Ta!

Primeste cu bunavoinţa rugaciunile lor, daruieste-le reusita in tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei in zilele necazului lor, ca sa nu-i ajunga ispite mai presus de puterile lor. Adumbreste-i cu mila Ta, ca sa umble ingerul Tau cu ei, pazindu-i de toata nenorocirea si calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fa-ma mama care se veseleste de copiii sai, ca sa imi fie bucurie in toate zilele vieţii mele si sprijin la batraneţe. Invredniceste-ma sa ma infaţisez impreuna cu ei la Infricosatoarea Ta Judecata nadajduind in milostivirea Ta si sa zic cu nevrednica indraznire:

„Iata eu si pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca impreuna cu ei, preaslavind bunatatea Ta cea nepovestita si iubirea Ta vesnica, sa preainalţ preasfant numele Tau, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, in vecii vecilor. Amin.”

Dupa 534 de zile In spatiu, Astronautul Jeff Williams revine cu mai multa credinta: Am vazut lucrarea unui Dumnezeu Maret”

Un astronaut american a petrecut 534 de zile in spatiu, unde a putut privi indeaproape frumusetea extraordinara a creatiei lui Dumnezeu.

Jeff Williams, astronaut de la NASA, a fost comandantul celei de-a 48-a expeditii a Statiei Spatiale Internationale (ISS). El a impartasit recent o parte din experientele sale dupa ce a a vut privilegiul de a privi Pamantul din exterior. De la hubloul statiei spatiale, Williams a putut vedea atat spatiul cat si planeta Pamant, ceea ce a intarit credinta lui in Dumnezeu – Creatorul. Astronautul este ferm convins ca Universul si tot ceea ce-l alcatuieste nu este intamplator.

„Cand priveam pe hublou si admiram spatiul si Pamantul, mi-am dat seama ca toate acestea nu puteau aparea dintr-o simpla intamplare. Am vazut design-ul, frumusetea, scopul si ordinea in fiecare detaliu si mi-am dat seama ca toate aceste elemente sunt creatia unui Dumnezeu puternic si maret”, a declarat Williams.

Cu toate acestea, astronautul spune ca tot ceea ce vedem pe Pamant si in spatiul cosmic, este doar o parte a Creatiei lui Dumnezeu, relateaza Acontecer Cristiano. Vezi video mai jos..

„Din locul in care m-am aflat am putut vedea doar o particica din lucrarea extraordinar de ampla si frumoasa a Creatorului. Ceea ce am vazut pe hublou din interiorul Statiei Spatiale, imi adanceste intelegerea a ceea ce stiam din Scripturi despre lucrarea uimitoare de Creatie a lui Dumnezeu, iar aceasta experienta m-a facut sa inteleg cat de mici si neinsemnati suntem noi oamenii”, a explicat Williams.

El a mentionat ca, desi participa la un experiment stiintific in aceasta misiune, a inclus in activitatile sale zilnice citirea Cuvantului si rugaciunea. Astronautul a concluzionat ca majoritatea oamenilor care vad un „conflict” intre Biblie si stiinta, sunt cei care refuza sa recunoasca existenta lui Dumnezeu.

Dumnezeu înseamnă totul, să știți. Banii se pierd într-o zi, oamenii te uită și pleacă, dar Dumnezeu rămâne veșnic lângă tine…

Cât de mult ne putem baza că Dumnezeu va fi cu noi? Este El o persoană la care putem apela… atunci când trecem prin necaz ca şi atunci când suntem liniştiţi?

Unde este Dumnezeu?

Dumnezeu este Creatorul universului, care doreşte foarte mult ca noi să-L cunoaştem. De aceea ne aflăm aici pe pământ. Dorinţa Lui este ca noi să ne bazăm pe El şi să experimentăm puterea, dragostea, dreptatea, sfinţenia şi mila Lui. Prin urmare, El le spune tuturor care doresc: „Veniţi la Mine”.

Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste zece ani. El spune: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine. Eu am vestit sfârşitul de la început”1. El ştie ce se va întâmpla în lume. Mult mai important, El ştie ce se va întâmpla în viaţa ta şi poate fi alături de tine dacă ai ales să Îl incluzi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”2. Dar trebuie să Îl căutam cu sinceritate. El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta din toată inima”3.

Acest lucru nu înseamnă că cei care Îl cunosc pe Dumnezeu nu vor avea perioade dificile, pentru că vor avea. Când un atac terorist produce suferinţă şi moarte, şi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi. Dar prezenţa lui Dumnezeu le ve da pace şi putere. Un urmaş al lui Cristos a spus aşa: „Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem dezorientaţi, dar nu disperaţi; suntem persecutaţi, dar nu abandonaţi; suntem doborâţi la pământ, dar nu omorâţi”4. Realitatea ne spune că în viaţă vom avea probleme. Totuşi, dacă trecem prin ele cunoscându-L pe Dumnezeu, putem reacţiona având o perspectivă diferită şi o putere care nu este a noastră. Nici o problemă nu este de netrecut pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele care ne lovesc şi nu suntem lăsaţi să ne confruntăm singuri cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Domnul este bun. El este un loc de adăpost în ziua necazului şi-i cunoaşte pe cei care se încred în El”5. Şi: „Domnul este lângă toţi cei care-L cheamă, lângă cei care-L cheamă cu toată inima. El le împlineşte dorinţele celor care se tem de El, le aude strigătul şi îi scapă”6.

Iisus Cristos le-a spus ucenicilor aceste cuvinte pline de alinare: „Nu se vând oare două vrăbii pe un dinar? Şi totuşi, niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi firele de păr din cap vă sunt numărate. Prin urmare, nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”7. Dacă te întorci la Dumnezeu cu adevărat, El se va îngriji de tine aşa cum nu a mai facut-o nimeni şi cum nimeni nu o poate face.

Dumnezeu a creat omul cu capacitatea de a alege. Aceasta înseamnă că nu suntem forţaţi să intrăm într-o relaţie cu El. El ne îngăduie să Îl respingem şi să comitem şi alte fapte rele. El ne-ar fi putut forţa să fim iubitori. Ne-ar fi putut forţa să fim buni. Dar atunci, ce fel de relaţie am fi avut cu El? Nu ar mai fi fost deloc o relaţie, ci o ascultare forţată şi controlată. Dar El ne-a dat demnitatea umană a voinţei libere.

Fireşte, strigăm din adâncul inimii noastre: „Dar Doamne, cum ai putut lăsa ceva atât de grav să mi se întâmple mie”?

Cum am vrea să acţioneze Dumnezeu? Vrem ca El să controleze acţiunile oamenilor? Care ar fi numărul acceptabil de morţi, pe care Dumnezeu să îl îngăduie, în cazul unui atac terorist? Ne-am simţi mai bine dacă Dumnezeu ar îngădui să moară numai câteva sute de persoane? Am prefera ca Dumnezeu să permită doar moartea unei singure persoane? Dar dacă Dumnezeu ar împiedica moartea unei singure persoane, nu ar mai exista libertatea de a alege. Oamenii aleg să Îl sfideze pe Dumnezeu, să meargă pe calea lor şi să comită fapte oribile unii împotriva altora.

Lumea noastră

Planeta aceasta nu este un loc sigur. E posibil să fim împuşcaţi de cineva sau să fim loviţi de o maşină. E posibil să fie necesar să sărim de pe o clădire atacată de terorişti. Şi mai sunt o mulţime de alte lucruri care ni s-ar putea întâmpla în acest mediu nemilos numit Pământ, locul unde voia lui Dumnezeu nu este întotdeauna urmată.

Totuşi, Dumnezeu nu stă la mila oamenilor, ci lucrurile stau exact invers. Din fericire, noi suntem la mila lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care a creat universul cu mulţimea lui de stele, prin simpla rostire a cuvintelor: „Să fie nişte luminători pe întinderea cerului”8. Acesta este Dumnezeul care spune că El „domneşte peste naţiuni”9. Puterea şi înţelepciunea Lui sunt nelimitate. Deşi problemele ni se par de netrecut, avem un Dumnezeu extraordinar de capabil, care ne reaminteşte: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva cu neputinţă pentru Mine?”10 El poate să le lase oamenilor libertatea de a alege şi totuşi să Îşi ducă la îndeplinire voia. Dumnezeu spune foarte clar: „Eu am plănuit şi eu voi înfăptui”11. Dacă vieţile noastre Îi sunt supuse, putem sta liniştiţi, ştiind toate aceste lucruri. „Căci Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”12

Unde este Dumnezeu acum?

Mulţi dintre noi – nu, noi toţi – alegem uneori să-L respingem pe Dumnezeu şi căile Lui. În comparaţie cu alţii, şi în mod cert în comparaţie cu un terorist, ne-am putea considera persoane respactabile şi iubitoare. Dar dacă ar fi să stăm înaintea lui Dumnezeu în toată sinceritatea, am fi conştienţi de păcatele noastre. În momentul în care începem să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, nu ne cuprinde oare acel sentiment că El ne cunoaşte foarte bine gândurile, acţiunile şi egoismul noastru? Prin vieţile şi prin acţiunile noastre ne-am distanţat de Dumnezeu. Adesea am trăit ca şi cum ne-am conduce foarte bine vieţile şi fără El. Biblia spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui”13.

Consecinţa? Păcatul nostru ne-a separat de Dumnezeu şi afectează nu numai această viaţă. Pedeapsa pentru păcat este moartea sau separarea veşnică de Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu a pregătit o cale prin care noi să fim iertaţi şi să Îl cunoaştem.

Dumnezeu a venit pe pământ pentru a ne salva. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”14.

Dumnezeu cunoaşte durerea şi suferinţa cu care ne confruntăm în această lume. Iisus a părăsit siguranţa casei Sale şi a intrat în acest mediu nemilos, în care trăim noi. Lui Iisus I S-a făcut foame şi sete, a obosit, a înfruntat acuzaţii din partea altora şi a fost ostracizat de familie şi de prieteni. Numai că Iisus a exeprimentat mult mai mult decât greutăţi de zi cu zi. Iisus, Fiul lui Dumnezeu în trup omenesc, a luat de bună voie păcatele noastre asupra Sa şi a plătit pedeapsa cu moartea în locul nostru. „Dragostea stă în faptul că El Şi-a dat viaţa pentru noi.”15 A fost torturat, a murit de o moarte lentă şi umilitoare, sufocându-se pe cruce, pentru ca noi să putem fi iertaţi.

Iisus le-a spus celorlalţi cu mult înainte că va fi crucificat. El a mai spus că va învia după trei zile, demonstrând că este Dumnezeu. Nu a spus că se va reîncarna. (Dacă s-ar fi reîncarnat, cine ar ştii că este El cu adevărat?) El a spus că după ce va sta în mormânt trei zile, se va arăta fizic celor care L-au văzut crucificat. A treia zi, mormântul lui Iisus a fost găsit gol şi mulţi oameni au depus mărturie că L-au văzut înviat.

Acum ne oferă viaţă veşnică. Nu o merităm. E darul pe care Dumnezeu ni-l oferă, dar pe care-l primim atunci când Îi cerem să intre în viaţa noastră. „Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Iisus.”16 Dacă ne pocăim de păcatele noastre şi ne întoarcem la El, putem avea darul vieţii veşnice prin Iisus Cristos. E foarte simplu. „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, iar această viaţă este în Fiul Său. Cine Îl are pe Fiul are viaţa; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.”17 El doreşte să intre în viaţa noatră.

Putere interioară prin planul lui Dumnezeu

Ce putem spune despre cer? Biblia spune că Dumnezeu a „pus în om gândul veşniciei”18. Poate că asta înseamnă că ştim, în inimile noastre, cum ar arăta o lume mai bună. Moartea celor pe care îi iubim ne convinge de faptul că ceva nu e bine cu viaţa şi cu lumea aceasta. Undeva în adâncul sufletului nostru ştim că trebuie să fie un loc mai bun, lipsit de dureri şi dificultăţi chinuitoare. Fără îndoială, Dumnezeu chiar are un loc mai bun, pe care ni-l oferă. Va fi o lume complet diferită, în care voia Lui se va face în permanenţă. În acea lume, Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii oamenilor. Nu va mai fi jale, plâns, moarte sau durere.19 Iar Dumnezeu, prin Duhul Său, va locui în inimile oamenilor în aşa fel, încât aceştia nu vor mai păcătui niciodată.20

Atacurile teroriste sunt înfricoşătoare. Dar a refuza o relaţie veşnică cu Dumnezeu, pe care ţi-o oferă Iisus, este şi mai rău. Şi aceasta nu numai în lumina vieţii veşnice, pentru că în această viaţă nu există nicio altă relaţie care să poată fi comparată cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El este scopul nostru în viaţă, sursa noastră de mângâiere, înţelepciunea noastră în vremuri tulburi, puterea şi speranţa noastră. „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Binecuvântat este omul care se încrede în El.”21

Unii au spus că Dumnezeu este doar o cârjă. Dar e foarte probabil că El este singura pe care te poţi spijini.

Iisus a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte”22. Iisus a spus că cei care se încred în El în timpul vieţii sunt ca cei ce îşi zidesc casa pe Stâncă. Indiferent de dificultăţile cu care te confrunţi în viaţă, El te poate ţine tare.

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești

Ce s-a întâmplat cu actorul care l-a interpretat pe Iisus din Nazareth.

„Personajul” Isus este considerat de către actori „rolul suprem” pe care îl pot juca, deoarece este modelul absolut, de la care fiecare om are ceva de învăţat.

Robert Powell este cle care a rămas în memoria a milioane de oameni din întreaga lume drept „Iisus din Nazareth”, iar la 40 de ani de la premiera filmului, acesta rămâne o capodoperă a cinematografiei.

Pentru Robert Powell rolul Mântuitorului a fost o experienţă traumatizantă uneori, dar extrem de frumoasă şi solicitantă, iar versiunea lui Zeffirelli asupra filmului a făcut ca această interpretare a adevărurilor Scripturii să fie cea mai îndrăgită de lume.

Însă ceva s-a întâmplat cu Powell după ce a jucat acest rol. Înainte de accepta provocarea lui Zeffirelli, actorul era un ateu declarat, însă după realizarea peliculei, a ajuns chiar să se considere „trimisul lui Dumnezeu pe Pământ”.

Cei din cercul lui de prieteni ar spune că actorul ar fi urmărit de un fel de blestem. „După ce a jucat rolul Mântuitorului, Robert nu s-a mai simţit niciodată împlinit, niciun alt rol nu l-a mai captivat, niciul alt film nu l-a mai atras. Întotdeauna amintea de momentele memorabile în care el îl interpreta pe Isus din Nazaret”.

Dupa ce cunosti adevarul nu poti traii cu un om fara Dumnezeu. E timpul pentru noi care stim, care am auzit ce trebuie sa facem si sa implinim! Dumnezeu sa ne ajute!

Amin!

Citeste si…Femeia aceasta s-a întors din cealaltă viață: „Diavolii alergau în jurul meu şi îmi arătau păcatele”

Păpădia tratează cancerul, hepatita, bolile de ficat, rinichi, stomac – Iată cum să o pregătești