Cerere Către cei ce mai cântă prin biserici:

Vă rog mult să nu mai puneți tarife la evanghelizări! Vreau să mă duc oriunde, cu bucurie, fără să mă întrebe frații mai întâi “cât ne costă?”. Din câte am văzut până aici Dumnezeu nu lasă nimic din ceea ce facem în numele Lui nerăsplătit.

Vă rog să nu mai cereți hotel când vine vorba de cazare! Vreau să mă bucur de oamenii care mă primesc din inimă în casele lor. Dacă chiar vor să vă țină la hotel, lăsați-i pe ei să decidă asta, nu le sugerați voi!

Vă rog să nu spuneți de dinainte ce vreți să mâncați! Casele oamenilor nu sunt restaurant. Cei ce vă pun masa caută întotdeauna să vă dea tot ce au ei mai bun. Alegeți ce să mâncați doar dacă ei vă duc la restaurant din proprie inițiativă, dar, chiar și-atunci, fiți cumpătați!

Vă rog să cântați cât mai profesional posibil, dar fără să vreți să vă lăudați sau să gândiți că sunteți buni! Închinarea e o datorie și trebuie să-I facă cinste lui Dumnezeu.

Vă rog să păstrați inima și “fața” de închinare și la momentul de rugăciune, și la predică! Închinarea mai înseamnă și ascultare.

Vă rog să nu vă dați prea spirituali! În felul ăsta reușiți doar să puneți bariere între voi și oamenii care caută să fie plăcuți de Dumnezeu dar au dureri în suflet. Cu toții știm că nu este niciunul care să facă binele. Niciunul măcar. “Niciunul” vă include și pe voi…

Vă rog să nu vă fie teamă să fiți vulnerabili! Vulnerabilitatea face legături între oamenii care duc aceleași lupte. Mulți ar vrea să-și mai golească inimile dar nu prea știu cui să încredințeze mărgăritare fără să fie judecați.

Vă rog să nu mai concurați între voi! Dumnezeu n-are premii de performanță muzicală, ci așteaptă închinare în duh și în adevăr.

În final, vă rog să nu-i mai vorbiți de rău pe cei care fac aceeași slujbă ca și voi! Dumnezeu ridică și tot El coboară pe cine vrea.

În speranța că veți da curs solicitărilor mele, vă mulțumesc anticipat!

Sursa:

Cătălin Ciuculescu