Frământările inepuizabile ale tinerilor (1. Pot să mă căsătoresc cu…?) – de Nicolae.Geantă

Tineri au întrebări inepuizabile! Dacă întrebările copiilor sunt curiozități sâcâitoare care uneori te lasă perplex, întrebările tinerilor sunt frământări existențiale de viață! Și în funcție de răspunsuri ei pot trăi extaz sau agonie. Așa că, înainte de-a călătorii în viață, tinerii (și nu doar ei) trebuie sfătuiți dumnezeiște! Altfel corabia vieții lor poate eșua prematur!
“Se poate încheia o căsătorie între un baptist și un penticostal? În care biserica se face nunta? Este trădare dacă unul accepta oficierea căsătoriei în biserica celuilalt? Mă pot căsătorii cu un băiat care nu ia decizii singur și face numai ce-i poruncește mama sa? (chiar și salariul i-l controlează!). Dacă el nu e botezat îmi poate fii soț?”

Da, se poate oficia căsătoria între un baptist și un penticostal. Sau creștin după evanghelie. O familie se compune (numai) dintr-un bărbat și o femeie care se iubesc! Căci dacă nu se iubesc pot fi ambii penticostali ori baptiști sută la sută, dar nu vor fii o familie de o sută de procente!

Am oficializat mai multe căsătorii între băieți și fete de confesiuni diferite. Numai că după căsătorie i-am sfătuit ca amândoi trebuie să îmbrățiseze aceeași credință, religie. Altfel vor avea marii discuții, contraziceri pe parcurs. Doctrinare vorbesc. Și vor fi nevericiți. Apoi, ce educație vor primii copiii? Ce răspunsuri? Ori fata, ori băiatul alege să treacă în “religia” celuilalt! Asta o face cine iubește cel mai mult. Adică cine vrea sa facă pe celălalt fericit! Și căsătoria în fond asta este: să-ți faci partenerul fericit!

Trădarea bisericii e numai dacă închei căsătoria fără altar. Fără Dumnezeu. Și aici nu vorbesc de uniuni consensuale, de concubinaje în limbaj popular. Acelea nu sunt căsătorii. Sunt contracte… amiabile. Căsătoria e un legământ, nu un contract. Contractul are clauze, care, nerespectate se rup! Legământul iubește fără condiții!

O nuntă se face acolo unde sunt ambii miri sunt de acord. Sau cine organizează nunta acela poate decide. Evident trebuie să fie în acord cu familia (dacă părinții sunt creștini practicanți), cu păstorul și mai ales cu cugetul lor! Dacă nu e înțelegere să aibă loc nici la penticostali, nici la baptiști, nici la evangheliști (în cazul de față) poate fi oficiată într-un loc neutru. Unii o fac în săli închiriate, in saloane, in cămine culturale sau direct la restaurant! Important este să fie Dumnnezeu prezent! Și El locuiește oriunde! Adică e peste tot! (Personal sugerez ca totuși să fie in biserică. Dar dacă nu sunt condiții…)

Y

Dacă un băiat sau o fată sunt manipulați de părinți, mai ales de mama, după nuntă mirii trebuie sa trăiască depaaaaarte de socrii. Altfel vor avea surpriza să fie controlați nu numai în frigider sau șifonier! Unele soacre sunt gata să te controleze și în pat, nu doar sub el! Singurii care au fost ideal fericiți după nuntă au fost Adam și Eva! (Cine e părinte îl sfătuiesc să stea atât de departe de tinerii căsătoriți încât să nu îi încurce, și atât de aproape încât să ii ajute!).

Dacă băiatul nu e botezat? (La maturitate evident). Nu se poate căsatori cu o fată botezată! Nici invers. Pentru că nu este parte din Trupul lui Hristos! Nu e mădular în biserică! Nu e ascultător! Nu se teme de Dumnezeu! Și un soț care nu se teme de Dumnezeu nu va fii fidel întru totul soției! Am întâlnit însă și cazuri în care el sau ea s-au botezat numai să se poată căsători! Apoi, au dat iarăși goana prin lume! Deci, mare atenție: botezul noutestamental se face numai din încredințare și numai în urma nașterii din nou, nu în vederea căsătoriei!

Nicolae Geanta