Ispita preacurviei și urmările ei

„Fiule, păstrează cuvintele mele și ţine la tine sfaturile mele! Ţine sfaturile mele și vei trăi; păzește învăţăturile mele ca lumina ochilor! Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale! Zi înţelepciunii: „Tu ești sora mea!”

Și numește priceperea prietena ta, ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare. Stăteam la fereastra casei mele și mă uitam prin zăbrele. Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă. Și iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată. Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă: când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă. Ea l-a îmbrăţișat și l-a sărutat și, cu o faţă fără rușine, i-a zis:

„Eram datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele. De aceea ţi-am ieșit înainte, să te caut, și te-am și găsit. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt; mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorţișoară. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări!

Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă, a luat cu el sacul cu bani și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.” Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit și l-a atras cu buzele ei ademenitoare. Deodată, a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să știe că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Și acum, fiilor, ascultaţi-mă și luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe și mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre Locuinţa morţilor, drumul care coboară spre locașurile morţii.”  Proverbele‬ ‭7:1-27‬ ‭VDC‬‬