Combinatia de usturoi cu lamaie poate face minuni pentru sanatate

Lamaia impreuna cu usturoiul pot reduce nivelul de colesterol din sange, ajuta circulatia sanguina si desfunda arterele.

Vitamine A, B1, B2, C, fosfor, sulf, potasiu, iod, calciu, siliciu. Am spune ca toate aceste substante fac parte dintr-un supliment alimentar complet din farmacie. De fapt ele fac parte din compozitia usturoiului. Iar toate aceste vitamine si minerale nu sunt singurele componente. Mai contine si alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic.

Usturoiul este unul dintre cele mai eficiente alimente anticancerigene. S-a constatat ca reduce incidenta cancerului pulmonar la cei care mananca usturoi, acesta inlaturand o parte din efectele negative ale fumatului.

Pasionatii de medicina naturista, vechii preoti egipteni au amestecat usturoiul cu lamaia, reusind sa obtina o bautura cu adevarat miraculoasa. Medicina populara recomanda bautura cu usturoi si lamaie ca fiind eficienta si in cazul vederii si al auzului slab. Aceasta mixtura are un efect benefic si asupra parodontozei.

Acest preparat elimina simptomele racelii la plamani si te face sa dormi mai bine. De asemenea, inlatura durerea de cap si de picioare.
Usturoiul a fost intotdeauna apreciat pentru capacitatea sa de a imbunatati sanatatea inimii, atat prin scaderea nivelului de colesterol LDL cat si prin cresterea nivelului de colesterol HDL. Acesta curata eficient vasele de sange si previne acumularea de placi care pot duce la atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale.

Lamaile, desi acide au, de fapt, un efect alcalin asupra organismului si acest lucru poate ajuta inima. Alcalinitatea ajuta la reducerea nivelului de inflamatie cardiaca, un factor de risc pentru bolile de inima, iar antioxidantii continuti o protejeaza impotriva stresului oxidativ.

Acest remediu cu lamaie si usturoi are proprietati detoxifiante si digestive care stimuleaza eliminarea deseurilor si imbunatatesc functiile ficatului si ale colonului.

Usturoiul are proprietati antiinflamatoare si este un bun diuretic, stimuland eliminarea lichidelor in exces din tesuturile inflamate. Este considerat un anorexigen natural, deoarece prelungeste senzatia de satietate si reduce pofta de mancare.
Continutul ridicat de antioxidanti previne deteriorarea celulelor si alte probleme legate de imbatranirea prematura.

Reteta 1
Mod de preparare:
Spalati bine 3 lamai si stergeti-le, apoi stoarceti zeama intr-un borcan. Coaja si pulpa ramase se dau prin masina de tocat si se pun intr-un alt borcan.

Curatati 3 capatani de usturoi si zdrobiti-le bine.
Amestecati toate ingredientele si turnati 2 litri de apa fiarta si racita.
Acoperiti vasul cu tifon si lasati pentru 72 de ore la frigider. Ulterior strecurati prin 4 straturi de tifon si depozitati lichidul in sticle inchise etans. Se pastreaza la rece.

Reteta 2
Taiati 4 lamai spalate in jumatati si se pun la blender alaturi de 4 capatani de usturoi curatati. Daca nu aveti blender, ii puteti marunti cu un cutit. Puneti ingredientele la fiert in 2l apa. Amestecati din cand in cand. Dupa ce da in clocot, stingeti focul si lasati sa se raceasca. Dupa ce a ajuns la temperatura camerei, separati pulpa de lichid cu o strecuratoare. Lichidul se pune in sticle si se pastreaza la frigider.
Administrare:

Se consuma 5 zile, de 4 ori pe zi, 50ml cu o jumatate de ora inainte de masa. Dupa 10 zile de pauza, cura se poate relua.
Nota: Acest continut ofera numai informatii generale. Nu este in nici un caz un substitut pentru o opinie medicala calificata. Consultati intotdeauna un specialist sau medicul pentru mai multe informatii.

E ok sa te superi pe Dumnezeu? Poate face fata! Cele 20 de lectii de viata de la un om de 90 de ani!

Cred ca pentru a putea sa ne bucuram de fiecare clipa avem nevoie de niste obiceiuri practicate zilnic. Uite ce ne sfatuieste un batran de 90 de ani:

1. Viata nu este dreapta, dar este totusi buna.

2. Viata este prea scurta ca sa nu te bucuri de ea.

3. Nu jobul va avea grija de tine cand esti bolnav. Prietenii si familia vor avea

4. Nu cumpara lucruri de care nu ai nevoie.

5. Plangi impreuna cu cineva. Ajuta mai mult decat sa plangi singur.

6. E ok sa te superi pe Dumnezeu. Poate face fata.

7. Economiseste pentru lucruri importante.

8. Impaca-te cu trecutul ca sa nu-ti strice prezentul.

9. Nu iti compara viata cu a altora. Nu ai cum sa stii despre ce este calatoria lor.

10.Daca o relatie trebuie sa fie secreta, nu ar trebui sa fii in ea.

11. Totul se poate schimba intr-o clipita. Dar stai linistit, Dumnezeu nu clipeste niciodata.

12. Respira adanc. Iti calmeaza mintea.

13. Nu e niciodata prea tarziu pentru a fi fericit. Depinde numai de tine si nu de altcineva.

14. Fii excentric acum. Nu astepta batranetea pentru a purta mov.

15. Alege intotdeauna Viata.

16. Iarta, dar nu uita.

17. Ce cred altii despre tine nu este treaba ta.

18. Timpul vindeca aproape orice. Da timp Timpului.

19. Nu te lua prea in serios. Nimeni altcineva nu o face.

20. Crezi in miracole.

Denzel Washington: „Puneti-L pe Dumnezeu pe primul loc in tot ceea ce faceti”.

Câți dintre noi nu ne-am simțit mai puternici și plini de viață, atunci când am primit sfaturi de la cineva care a reușit în viață? Mai ales de la cineva cum este marele actor Denzel Washington…

Recunscut fiind, ca o persoană cu mare credință în Dumnezeu, a fost rugat să spună câteva cuvinte la încheierea anului universitar, în cadrul unei universități prestigioase din SUA.

IATĂ CE A SPUS DENZEL LEGAT DE CREDINȚĂ ȘI DUMNEZEU:

“În tot ceea facem, trebuie să îl punem pe Dumnezeu pe primul loc. Tot ceea ce am, tot ceea ce am reușit să fac în viață, succesul meu, viața mea, totul i se datorează lui Dumnezeu.

TOTUL ESTE DIN MILA LUI DUMNEZEU…

Acum 40 de ani, terminam facultatea iar notele mele nu erau deloc grozave. Stăteam la magazinul mamei mele, mă uităm în oglindă, gândindu-mă la mine și la ce aș putea face cu viața mea.

Bunica mea în schimb, care stătea liniștită pe un scaun, zâmbea calmă, liniștită și îmi spunea că voi ajunge departe, voi cutreiera lumea și voi putea schimba vieți. Nu trebuie decât să mă încred în Dumnezeu!

Am cutreierat lumea, am schimbat vieți, poate! Dar nu asta a fost important. Important a fost că, ceea ce mi-a zis ea, a rămas cu mine.

Am fost protejat, am fost îndrumat, am fost corectat! Poate eu nu am stat tot timpul lângă Dumnezeu, dar Dumnezeu a stat tot timpul lângă mine!

În tot ceea ce faceți, puneți-l pe Dumnezeu pe primul loc. Visați măreț, eșuați ca să puteți învață și creați-vă țeluri. Visurile fără țeluri, vor rămâne doar visuri. Fără țeluri, visurile nu vor face decât să alimenteze dezamăgirile.

Creați-va țeluri, țeluri de viață, de ani, de zi, de săptămână. Eu încerc să îmi fac un țel zilnic, câteodată țelul meu este să nu înjur zilnic pe cineva:)).

Este important să avem țeluri, pentru a putea să fim disciplinați. Fără disciplină nu ne putem atinge țelurile. Munca grea, erorile și lucrurile pe care le învățăm din erori vor da roade.

Oamenii de succes au succes, fiindcă muncesc, sunt disciplinați și greșesc. Fără greșeli nu vor ști unde trebuie să imbunatațească lucrurile. Nu confundați mișcarea cu progresul.

Nu înseamnă că dacă nu stăm pe loc facem și progrese.

DACĂ ALERGĂM ÎN CERC NU AJUNGEM NICĂIERI, NU?

Țineți minte, NU o să vedeți niciodată un camion plin cu lucruri în spatele unui dric în drumul spre cimitir. NU este important cât și ce ai, important este CE faci cu ce ai!

Seară când mergeți la culcare, înainte de a face rugăciunea, pune-ți papucii sub pat, ca atunci când va treziți și vă aplecați să îi luați, mai zaboviți câteva minute aplecați și mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru șansa de a putea face încă o zi lucruri bune în viață.

Așadar, oameni buni, puneți-l pe Dumnezeu pe primul loc, în fiecare zi”.

Nu poți anula învierea…de Cristi Boariu

Nu poți anula o înviere cu o mita dată la soldați. Nu ai cum să înăbuși cu o minciună pe cel care a spus “Eu sunt Calea, ADEVĂRUL și viața…”. Sărbătoarea soldaților a ținut pănă ce și-au cheltuit al 13-lea salariu. E greu cu buzunarul gol dar mai greu e cu inima goală de adevăr și umplută de minciună…

Nu poți anula o înviere spunând că ucenicii l-au furat. Ucenicii nu aveau ce face cu Isus mort. Viața nu are valoare decât în afara mormântului, asta n-au înțeles preoții de-atunci și mulți oameni nu înțeleg la fel astăzi.

Nu poți anula o înviere cu o piatră mare pusă la intrarea în mormânt. Piatra e pentru cei din afară ca să nu intre, în nici un caz nu e pentru Cel dinlăuntru ca să nu iasă…

Nu poți anula o înviere spălându-te pe mâini ca și Pilat în ligheanul amăgirii. Păcatele nu se spală cu săpun, nici cu lumânări, nici cu donații ci cu Sângele sfânt al Mântuitorului.

Poți anula însă o înviere cu necredința din inima ta. Nu prin faptul că nu crezi că mormântul e gol ci prin faptul că nu crezi că ai nevoie de Isus VIU. Poți anula învierea dacă azi ești la biserică și mâine în cluburile cu distracții păcătoase. Poți anula învierea dacă azi spui “Hristos a înviat” și mâine trăiești ca și cum ar fi mort înjurând și blestemând. Poți anula învierea dacă azi te-ai mărturisit de păcate și mâine începi de la zero cu tot ce ai făcut înainte.

Cea mai mare dovadă a faptului ca Hristos a înviat nu e nici piatra mutată de la mormânt, nici ucenicii care proclamă învierea, nici preoții care tremură de spaimă ci TU. Dacă Isus a înviat pentru tine înseamnă că ai murit față de păcat și trăiești o viață nouă. Înseamnă că Biblia îți va fi cartea de căpătâi, ruga va fi scara spre cer iar la adunare nu vei mai merge doar la Paște…

Primește-l azi pe Isus Cel viu în viața ta și într-o zi și mormântul tău va rămâne gol. La prima înviere.

 

Franco Zeffirelli, regizorul celebrului ”Isus din Nazareth” spune: Menirea filmului a fost de a dărui acestei lumi zbuciumate a zilelor noastre un strop de credință.

Cea mai apreciată dintre adaptările biblice, „Isus din Nazareth”, drama regizată de italianul Franco Zeffirelli, a împlinit 40 de ani. Patru decenii în care un film de referință a schimbat și a marcat destine, apropiindu-i pe mulți de Dumnezeu și de Sfanta Evanghelie. Este ceea ce și-a dorit încă de la început cineastul italian care, în cartea „Il mio Gesu”, ( „Iisus. Povestea unei capodopere”) apărută în același an cu prima difuzare a filmului, 1977, descrie odiseea realizării unei producții impresionante, realteaza ActivNews.

De la zbuciumul și dilemele legate de alegerea locurilor pentru filmare dar și a actorilor, redate ca un jurnal de călătorie, de la reflecțiile personale, străbătute, dincolo de patima creației, de credința în Dumnezeu, și până la incursiuni în istoria omenirii, cartea scrisă de Franco Zeffirelli este o completare a evocării cinematografice, zguduitor de realistă, a vieții Mântuitorului, de la naștere până la răstignire.

„Multe se vor spune despre acest film, despre ceea ce semnifică ori vrea să demonstreze. Dar adevărata lui menire nu este alta decât de a dărui lumii un strop de credință. Acestei lumi atât de zbuciumate a zilelor noastre! Abia de acum înainte, această operă în care am investit atât de mult și care m-a marcat profund, începe să-și trăiască propria viață”, scrie Zeffirelli, povestind cum toți actorii care au acceptat să joace în ”Iisus din Nazareth”, nume mari ale cinematografiei internaționale, de la Laurence Olivier, Anthony Quinn, Claudia Cardinale, Ian Holm, Anne Bancroft, Peter Ustinov, au fost plătiți „cu mult sub nivelul normei realizate”. Pentru că toți au fost de acord că „singura stea a filmului avea să fie cea a Bethleemului”.

Dincolo de relatări legate de realizarea filmului, nu există pagină a cărții în care cineastul italian pornit în această aventură spirituală să nu își mărturisească credința.

„Trebuie să existe undeva, în adâncul mesajului lui Iisus, o taină mistuitoare, care ne depășește, ne stârnește și ne cheamă. E poate taina măreției Lui necuprinse, iar Lumina Lui, veșnic renăscândă, împrăștie din nou speranța, împăcarea și iubirea.

Dar știu că ar fi de ajuns ca o singură imagine să producă o emoție autentică, să trezească ecoul mesajului divin pe care fiecare dintre noi îl purtăm în ființa noastră, pentru ca toate sacrificiile la care am consimțit să-și afle justificarea. Viața ar căpăta dintr-o dată un sens și un țel”.

Pentru fiecare actor care a jucat în film regizorul italian dedică un capitol din carte, dar cel mai impresionat rămâne, cu siguranță, cel în care vorbește despre alegerea britanicului Robert Powell pentru rolul lui Iisus. Powell s-a prezentat la casting fără mare entuziasm, iar după probe a fost distribuit în rolul lui Iuda. Într-una dintre zile, urmărind atent filmările, Zeffirelli s-a oprit pe ochii lui Robert. Și de aici a început totul.

„Dată fiind credința mea profundă în faptul că în orice om, chiar și cel mai slab, cel mai de nimic, există ceva divin, lumina pe care Dumnezeu i-a insuflat-o, am reușit cu Powell performanța de a trezi și a scoate la iveală, din adâncul personalității sale, tot acel fond disponibil care să-i permită să exprime divinul. Ochii, care sunt ferestrele sufletului, mai degrabă decât orice altă parte a corpului omenesc, au devenit la Powell două izvoare de lumină. Vocea, care poate nu întâmplător, se numea în limba noastră vechie „vorbire” i-a căpătat rezonanțe misterioase și îndepărtate, ca și când ar fi transmis și ar fi captat mesaje din necunoscut.

Actorul pentru Isus ne fusese ”trimis”

Problema alegerii actorului pentru rolul lui Iisus a fost cea mai obsedantă și mai dramatică. Aveam nevoie de o figură inspirată, convingătoare și surprinzătoare. Pentru mine, era absolut esențial să găsesc un actor, un adevărat actor, care să reușească să restituie cu propriile lui mijloace figura lui Iisus. De aceea, mulți actori consideră rolul lui Iisus ca o culme pe care, odată ajuns, este foarte dificil să o părăsești coborând. Se tem că vor trebui să rămână Iisus tot restul vieții lor, că nu vor mai putea trece de la un personaj atât de definitiv la alte roluri. Mi-l imaginam pe Powell, dimpotrivă, în rolul lui Iuda, dar ochii lui erau atât de impresionanți încât sfătuindu-mă cu producătorul, am avansat propunerea de a-l încerca în rolul lui Iisus.

Din întuneric, răsărea chipul lui Powell, Iisus, cu aceiași ochi ce ne privesc din copilărie pentru a ne liniști sau a ne face să simțim că ne urmăresc în fiecare clipă a vieții, orice am face și oriunde ne-am ascunde.

Toată ziua ne-a urmărit senzația că actorul pentru Iisus al nostru fusese găsit sau, pentru a mă exprima mai exact, ne fusese trimis.”

Despre „Golgota” lui Powell

Cât despre modul în care Powell a lucrat la acest rol, care i-a adus celebritatea internaționlă, dar i-a schimbat și destinul, regizorul italian scrie:

„Robert Powell e unul dintre cei mai devotați oameni ai meseriei sale, de o disciplină riguroasă, unul dintre acei actori englezi tipici care, odată convinși de justețea și necesitatea unui efort, sunt capabili, de o dăruire totală. Cât a durat turnarea, n-a existat oboseală, n-a fost replică sau soluție găsită împreună cărora să nu li se dedice cu o abnegație fără limită. E suficient să amintesc scenele urcușului pe Golgota Răstrignirii, filmate la mijlocul lui ianuarie, unde climatul tunisian in acea perioadă nu avea nimic tropical. A fost una din cele mai friguroase perioade, cu vânturi și ploi reci ca de gheață, cu un cer veșnic încărcat de nori negri și grei (cerul potrivit pentru scena Crucificării). Am hotărât să turnăm acea scenă chiar atunci.

Powell a trebuit să urce gol pe Cruce, să târască după el Crucea de lemn, pe care avea să fie țintuit (era lemn veritabil, și nu plastic, așa cum i se propusese, pentru că el dorea să trăiască acest episod printr-o suferință autentică ce i se cuvenea).

A acceptat să fie legat cu funii rudimentare, exact ca acelea cu care erau legați condamnații în epocă, să i se imobilizeze mâinile cu piroane, false, desigur, dar care îl mențineau în acea imposibilitate de mișcare, cazna cea mai dureroasă a celui crucificat.

Toată scena a fost turnată pe viu, iar comportarea exemplară a lui Powell a stârnit emoția generală, chiar a celor mai sceptici sau mai obișnuiți cu astfel de lucruri. Mulțimea de figuranți și de actori era cuprinsă de un soi de disperare colectivă. Tunisienii, care nu înțelegeau noțiunea de ficțiune, vedeau doar imaginea calvarului, un om plin de sânge, țintuit pe o Cruce, fiind convinși că totul se petrecea în realitate”.

Învierea

Poate că cea mai dificilă, din punct de vedere regizoral, a fost cea a Învierii, în care a urmat îndeaproape lămuririle existente în Evanghelie și care, spune el, din punct de vedere cinematografic, i se pare perfectă.

„Este vorba de ceea ce li se întâmplă apostolilor, după moartea lui Isus: de durerea lor de a-și fi pierdut prietenul. (…) Vestea Învierii se răspândește în tot Ierusalimul iar realitatea este acceptată ca un fapt de netăgăduit.

În acel moment, spectatorul care vede și aude acuzațiile rostite și transmise din gură-n gură, spectatorul care cunoaște deja toate personajele istoriei lui Hristos, se întreabă cine a fost totuși în stare să-i facă dispărut trupul. Cum a fost cu putință, în ciuda pazei soldaților și a preoților, să fie urnit acel colos de piatră? Și, totuși, așa se întâmplase. Astfel, fiecare spectator este pus în situația de a se afla față-n față cu taina Învierii lui Iisus. Cine nu o poate primi în sufletul său, nu poate accepta nici creștinismul. Misiunea lui Iisus va fi fost, așadar, să îmvingă moartea, în înțelesul cel mai adânc, să înfrângă lumea cu legile ei, chiar și cele mai nestrămutate, pentru a ne călăuzi spre o a doua naștere.”

Doamne Isuse, iartă-mă, îți cer…

E săptămâna care, vrei, nu vrei,
Îți întrebi sufletul cel păcătos:
Ai fost și tu printre acei,
Ce L-ai vândut, ca Iuda, pe Hristos?

Cu ramuri de finic întâmpinat
Și Osana strigând de-atâtea ori,
Tu, pe asin, știai, îngândurat,
Că tot aceștia, vor striga să mori.

Tu ai venit cu-n dar aparte,
Să ne aduci cu Tine mântuirea,
Pe Tine însuți dându-te spre moarte
Pentru-a vedea cu toții nemurirea.

Și eu, cum Doamne Te-am primit?
Cuvântul Tău nu l-am urmat,
De-nvățătura Ta n-am fost clintit,
Și morții eu te-am dat.

Orbecăind în cloaca cea lumească
Am judecat pe alții de păcat,
Și am lăsat mândria să m-orbească,
Iar, morții eu te-am dat.

Te văd cu crucea grea în spate
Batjocorit, scuipat, lovit,
Cum cazi, de grelile-mi păcate,
Iar eu nu fac nimic să te ridic.

I-am ajutat prin tot ce am făcut,
Ca să te urce sus pe cruce
Și am privit cum cuie ți-au bătut
Și lacrima cum se-nroșea de sânge!

Și sulița înfiptă-n coastă,
Sloboadă lacrimile Maicii Sfinte,
Țipând durearea din făptura-i castă
Și-ngenunchind-o mila de părinte.

Amare-s lacrimile ei de mamă,
C-a înțeles atunci care-i menirea:
Mijlocitoare ea va fi și-n ramă,
Cu rugaciuni s-ajute omenirea.

Dă-mi plansul Maicii Tale mie,
Să-mi spele sufletul bolnăvicios,
Iar fiecare lacrimă sa fie
Ofrandă, pentru jertfa ta, Hristos.

În mila Ta, mă iartă iar,
Iubește-mă din nou, iubește-mă,
Să nu îți fie răstignirea în zadar,
Isuse, Doamne, miluește-mă!

Trei elemente istorice care dovedesc că Isus Hristos a existat

Se poate demonstra că Isus Hristos chiar a umblat pe faţa Pământului acum 2.000 de ani? Fără a face apel la elementele spirituale, ar trebui ca ştiinţa să poată oferi un răspuns pentru un fenomen care are în prezent în jur de 2,2 miliarde de adepţi în toată lumea. Din păcate, însă, adevărul nu este simplu.

Vă prezentăm trei tipuri de dovezi care demonstrează existenţa lui Iisus Hristos-ca persoană în carne şi oase (dincolo de toate consideraţiile metafizice):

1. Scrierile

Intervalul de timp care se presupune că a cuprins viaţa lui Iisus, începând cu anul zero, nu a fost o perioadă în care s-au folosit prea multe forme de comunicare.

Fără abilitatea de a tipări cărţi, ca să nu mai vorbim despre telefoane sau internet, dura ceva timp până când informaţia se răspândea. În ciuda limitărilor, la câteva decenii după perioada în care Iisus ar fi trăit, au început să apară menţiuni despre el în scrierile istoricilor evrei şi romani, cât şi în zeci de alte texte creştine, conform celor spuse de profesorul Simon Gathercole, savant al Universităţii Cambridge, ce este specializat pe Noul Testament, publicaţiei The Guardian.

Scrisorile apostolului Pavel (din anii 50-60 e.n.) sunt cele mai vechi texte care îl menţionează pe Iisus şi vorbesc despre doctrinele Creştinismului. Ele conţin şi instrucţiuni practice pentru numărul crescând de adepţi creştini despre cum să trăiască potrivit credinţei.

Primul om care nu era creştin şi care a scris despre Isus a fost un istoric evreu, Flavius Josephus (născut Yosef ben Matityahu), care a trăit cândva în perioada 47-100 e.n. În cartea de istorie iudaică pe care a scris-o, Hristos apare menţionat de două ori – o dată într-un pasaj interesant despre un presupus frate al lui Iisus pe nume Iacob şi într-un alt paragraf a cărui autenticitate a fost pusă la îndoială. Istoricii bănuiesc că acesta din urmă a fost modificat de creştini câteva secole mai târziu.

Scopul ar fi fost acela de a-l pune pe Iisus într-o lumină mai bună. Iată pasajul cu pricina, din scrierea lui Flavius Josephus, „Antichităţi iudaice,” în traducerea lui Ion Acsan:

În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni.

Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilat, din cauza acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole.

De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul.

Istoricii Plinius şi Tacitus au scris şi ei despre Iisus, la aproximativ 20 de ani de la cartea lui Josephus. „Analele” lui Tacitus din anul 115 e.n. îl menţionează pe prefectul roman Pilat din Pont, care îl execută pe Iisus, şi fac aluzie la crucificare. Evenimentul are loc în acelaşi interval de timp care se potriveşte cu evangheliile creştine.De asemenea, Pliniu cel Tânăr, care a fost guvernator în provincia romană Asia Minor (Anatolia, partea asiatică a Turciei), i-a trimis scrisori împăratului Traian în jurul anului 112 e.n., în care descria cum creştinii îl venereau pe Iisus ca pe un zeu.

Cel mai vechi fragment al unui manuscript din Noul Testament, care conţine o parte din Evanghelia după Ioan

Martorii oculari

Potrivit profesorului doctor Gathercole, cele mai vechi scrieri creştine despre Hristos vin din epistolele lui Pavel. Primele dintre acestea sunt datate la 25 de ani de la moartea lui Iisul (50-60 e.n.).

Pe de altă parte, referirile biografice la Iisus din Noul Testament datează de la 40 de ani după moartea sa. Totuşi, aceste intervale de timp demonstrează că mărturiile privind viaţa lui Iisus au fost scrise de oameni care au trăit în aceeaşi perioadă sau de persoane care l-au cunoscut personal.

Scrierile martorilor se potrivesc destul de bine şi cu ceea ce alte surse de informaţii ne spun despre viaţa în Palestina secolului întâi.

Spre exemplu, faptul că mulţimi mari de oamenii veneau la un vindecător ca Iisus este confirmat de arheologie, care ne spune că cei care locuiau în zonă trebuiau să lupte cu boli precum lepra sau tuberculoza.

O cercetare a mormintelor din Palestina romană făcută de arheologul Byron McCane a scos la iveală că între 65 şi 75 la sută dintre mormintele pe care le-a studiat conţineau rămăşiţe de copii şi adolescenţi.

McCane a subliniat că mortalitatea infantilă era frecventă în acea perioadă, explicând că „pe vremea lui Isus, se pare că provocarea era să treci de vârsta de 15 ani.” Bineînţeles, doar pentru că detaliile despre mediul înconjurător de la acea vreme sunt corecte nu demonstrează că Isus Hristos chiar a existat.

Profesorul Gathercole crede că nu ar fi logic să ne gândim că scriitorii de atunci ar fi creat un personaj atât de elaborat, spunând: „De asemenea, este greu de imaginat de ce scriitorii creştini ar fi inventat o figură iudaică salvatoare atât de complexă la momentul şi locul respectiv – sub egida Imperiului Roman – unde exista o neîncredere puternică în iudaism.”

Aceeaşi părere o are şi Byron McCane, arheolog şi profesor de istorie la Florida Atlantic University, care a spus într-un interviu pentru National Geographic că „nu se poate gândi la un alt exemplu care să se potrivească atât de bine cu timpul şi locul său, dar oamenii să spună că nu există.” Cu alte cuvinte, ar fi nemaiîntâlnit ca o astfel de persoană să fie inventată.

Vestigiile
Există un număr de relicve care au fost asociate cu Isus, însă în niciunul dintre cazuri nu s-a demonstrat că obiectul este sută la sută autentic. Printre vestigii se numără şi bine cunoscutul Giulgiu din Torino, pe care se presupune că se vede chipul lui Hristos.

Pe baza dovezilor pe care le avem, poate cineva susţine cu certitudine că Isus a existat cu aproximativ 2.000 de ani în urmă?
Deşi dovezi incontestabile s-ar putea să fie imposibil de găsit, cei care se ocupă cu studiul acelei perioade consideră că a existat cineva cu numele Isus Hristos în perioada şi în locurile pe care le ştim, spune arheologul Eric Meyers, profesor emerit în Studii iudaice la Universitatea Duke.

„Nu cunosc niciun om de ştiinţă important care să se îndoiască de existenţa istorică a lui Iisus,” a spus Meyers. „Detaliile au fost dezbătute timp de sute de ani, însă niciunul dintre cei care au credibilitate nu se îndoieşte că (n.r. Isus) este o figură istorică.”

Hreanul, un aliment excelent pentru creier, inima si oase. Uite cum trebuie utilizat

Hreanul este o radacinoasa, apreciata pentru aroma sa picanta, care este folosita atat ca aliment – in stare proaspata, cat si ca medicament – sub forma de tinctura si sirop.

Normalizeaza tensiunea.

Anumite substante pe care le contine hreanul au efecte benefice asupra circulatiei sangelui in zonele periferice.

Astfel, consumul de hrean normalizeaza tensiunea arteriala si previne riscul formarii cheagurilor de sange.

Totodata, substantele sulfurate din hrean imbunatatesc elasticitatea vaselor cerebrale si coronariene, reducand astfel riscul aparitiei unui infarct sau accident vascular cerebral.

Calmeaza tusea.

Hreanul descongestioneaza aparatul respirator, fiind astfel recomandat in tratamentul astmului. In crizele de tuse se inghite cate o lingurita dintr-o compozitie formata din hrean ras amestecat cu zahar si lasat o jumatate de zi intr-un loc calduros.

Cura nu trebuie sa dureze mai mult de o luna, deoarece în cantitati mari hreanul este iritant.

Analgezicul natural.

Hreanul este recomandat si impotriva racelii si gripei. Inca de la primele simptome este bine sa consumi hrean in salate, langa o friptura sau chiar proaspat, iar senzatia de nas infundat va disparea.

Hreanul este un leac foarte bun si in cazul durerilor de cap, fiind un adevarat analgezic. In acest caz il poti folosi sub forma de comprese aplicate pe frunte.

Impotriva reumatismului.

Ca tratament intern, hreanul este recomandat si persoanelor care sufera de reumatism sau guta. Intr-o cana cu lapte cald se adauga una sau doua lingurite de hrean ras foarte fin. Acest preparat se bea pe stomacul gol, o data sau de doua ori pe zi. Tratamentul trebuie sa dureze aproximativ trei saptamani.

Stimuleaza apetitul.

Daca nu ai pofta de mancare, consuma hrean. Substanta care da gustul picant al hreanului creste secretia de suc gastric si reda pofta de mancare persoanelor anemice sau anorexice.

Pentru un efect deosebit trebuie consumat hrean ras amestecat cu putina miere. Se ia cate o lingurita, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Ajuta memoria.

Hreanul este bogat in vitamine din complexul B, necesare pentru functionarea sistemului nervos si pentru imbunatatirea memoriei. Are si actiune tonifianta si de scadere a colesterolului, dar este foarte bun si pentru mentinerea sanatatii pielii si a parului.

5 lucruri pe care nu trebuie sa le spui, daca vrei sa-ti fie bine

Există o perioadă destinată destăinuirilor și alta destinată tăcerii.

Un om care posedă o anumită cultură știe cum să se comporte în ambele situații.

Prin urmare, secretul nu este o minciună.

Acesta este un aspect al comportamentului etic.

Iată cinci lucruri importante pe care trebuie să le păstrați personale și trebuie să incercati cat mai mult posibil sa nu divulgati aceste lucruri:

1 – Gândurile voastre cele mai adanci

Ceea ce credeți despre anumite subiecte ar trebui să fie doar parerea dvs. și nu ceva ce să încurajați în ceilalți.

De exemplu, gândurile dvs. despre unele probleme de spiritualitate, viață sau altele ar aduce atât de multe reacții de diverse feluri atunci când alegeți să le transformați într-un subiect de discuție.

Învață să înțelegi că gândurile tale sunt interpretarea ta și nu adevărul obiectiv sau probabil că poți obține unele rezultate negative asupra acestor argumente.

2 – Binele facut

Oferirea unei mâini de ajutor unei persoane sau a oricărei alte forme de muncă caritabilă este foarte bună și face foarte mult pentru dezvoltarea indivizilor și a societății noastre și valoarea acesteia este mai mare atunci când nu căutați recunoașterea unei asemenea bunăvoințe.

Când încercați să faceti public modul în care ați fost de ajutor, de obicei, pare că este un fel de laudă, deoarece mulți vor avea gândul că intențiile voastre inițiale pentru un astfel de sprijin au fost să cautati popularitate.

Există multă virtute în caritatea fata de oameni și a ramane anonimi atunci cand o facem.

3 – Obiectivele tale

Planurile tale ar trebui să fie păstrate cu toată diligența până când le poți atinge.

Dacă te gândești prea mult la astfel de planuri, poți permite altor persoane să-ți fure ideile și să lucreze mai bine la ele, luptand cu lacune pe care nu le-ai observat în planurile tale.

Dacă se întâmplă acest lucru, te va demoraliza și vei regreta că ți-ai făcut cunoscute planurile tale oricui.

4 – Stilul tău de viață

Anumite detalii despre personalitatea dvs., cum ar fi; viața ta sexuală, viața religioasă, depășirea unui obicei prost, etc. nu sunt de nici o preocupare pentru lume.

Nu merită să vă puneți la dispoziție toate condițiile emoționale. Sa asteptati opinii de la oameni nu este necesar.

5 – Spalarea rufelor murdare ale familiei in public

Este foarte lipsit de respect și imprudent să spui povestiri despre conflicte din cadrul familiei tale altora.

Vă devalorizează persoana și aduce mai mult ridicol familiei dvs., deoarece astfel de povestiri sunt transmise, de obicei, de oamenii carora le-ați spus sau de alți prieteni ai lor, iar acest lucru va face ca problemele să se înrăutățească.

Problemele din casă sunt cel mai bine rezolvate în casă, pe măsură ce împărțiți problemele în interiorul casei dvs. și cu cei dragi.

8 simptome ale meningitei pe care toţi părinţii ar trebui să le cunoască

Meningita este o boală infecţioasă care afectează anual o mulţime de oameni din întreaga lume. Această afecţiune este legată de inflamaţia celor trei membrane protectoare care acoperă creierul şi măduva spinării (duramater, piamater şi arahnoidă) şi apare, de obicei, la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, dar şi oamenii în vârstă şi cei care au probleme de sănătate sunt supuşi riscului de a face boala.

Deşi există mai multe tipuri, simptomele meningitei sunt în general similare în toate cazurile. Astăzi vă vom arăta câteva dintre semnele pe care trebuie să le cunoască toţi părinţii, astfel încât să poată detecta la timp această boală!

1. Febră bruscă

Deposit Photos

Unul dintre simptomele meningitei este o febră care debutează brusc. Dacă copilul dvs. începe să se agite şi se plânge constant de frisoane, mergeţi la medic. Un alt semn al meningitei este că, pe lângă creşterea rapidă a temperaturii, este dificilă şi scăderea acesteia. Din nefericire, febra bruscă este un semn al multor alte boli, aşa că acordaţi atenţie celorlalţi factori de mai jos dacă copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome.

2. Dureri de cap severe

Deposit Photos

Durerile de cap cauzate de meningită sunt de obicei insuportabile. Această durere poate afecta şi ceafa sau gâtul pacientului. O fontanelă umflată poate fi un semn important al meningitei la copiii nou-născuţi.

3. Vedere dublă

Deposit Photos

O persoană afectată de meningită nu îşi poate concentra privirea, motiv pentru care vederea se dublează sau devine înceţoşată.

4. Pierderea apetitului, greață și vărsături

Deposit Photos

Un copil cu meningită îşi pierde pofta de mâncare. Acest lucru se întâmplă parţial din cauza unei stări constante de greaţă, care poate fi urmată de dureri de stomac şi vărsături.

5. Sensibilitate la lumină

Deposit Photos

Un alt semn al meningitei este sensibilitatea la lumină puternică deoarece boala provoacă umezirea ochilor şi greaţă copilului, împreună cu o durere de cap ce devine din ce în ce mai puternică.

6. Rigiditate musculară

Deposit Photos

Un copil cu meningită poate prezenta rigiditate la nivelul muşchilor occipitali. O poziţie foarte uşor de recunoscut a pacienţilor aflaţi în această stare: copilul stă întins pe o parte cu capul aruncat spre spate şi cu picioarele îndoite. Încercările de a-i îndrepta gâtul nu sunt de obicei de succes.

7. Incapacitate de a flexa picioarele

Deposit Photos

Chiar dacă reuşiţi să aplecaţi capul copilului către piept, picioarele sale se îndoaie instantaneu din genunchi şi este imposibil să le scoţi din această poziţie. Acest fenomen este denumit semnul Brudzinski. În cazul meningitei, apare şi semnul lui Kernig, care constă în rezistenţa pasivă puternică la încercarea de a întinde genunchiul, pornind de la poziţia strâns-flexată.

8. Erupţii cutanate

Erupţiile sunt, de asemenea, posibile simptome ale meningitei. Faceţi acest test pentru a vedea dacă inflamaţiile pielii sunt legate de această boală:

Puneţi un pahar curat pe erupţia cutanată şi apăsaţi-l ferm pe piele până când devine palidă. Dacă petele se estompează împreună cu pielea, înseamnă că nu este vorba de meningită. Dacă erupţia cutanată nu-şi pierde culoarea, atunci ar trebui să solicitaţi asistenţă medicală.

Ce este de făcut dacă copilul are meningită?

Deposit Photos

Meningita este o boală periculoasă. Deci, dacă copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome, trebuie să sunaţi imediat la salvare. Cu cât este diagnosticată şi tratată mai devreme, cu atât sunt mai mari şansele de însănătoşire fără sechele grave şi irecuperabile. Până la sosirea ambulanţei, copilul are nevoie de odihnă, linişte şi lumină difuză, relatează livebizmedia.