Politically incorrect. PAPA FRANCISC și PACTUL CU „DIAVOLUL”. De ce a devenit Suveranul Pontif AGENT DE INFLUENȚĂ al GLOBALIȘTILOR cu riscul de a provoca o SCHISMĂ?

Pe 22 septembrie, anul trecut, Papa Francisc a reușit să lase o mulțime de jurnaliști cu gura căscată. În vreme ce se studia o carte dedicată Papei Ioan Paul al II-lea de fotograful Grzegorz Galazka, s-a întors spre ziariștii care-l înconjurau și a spus în glumă: „Era un sfânt. Eu sunt un diavol”. Nu a fost singura dată când Suveranul Pontif a făcut glume despre sine însuși. Cu câteva luni înainte, le mărturisea unor iezuiți veniți din Chile că la Vatican „mulți mă consideră eretic”.

Pe cât vrea Papa Francisc să fie de simpatic, pe atât de complicată a devenit situația. Nu numai la Vatican, ci în întreaga lume catolică. Cel mai modern Papă din istorie a îmbrățișat cu mare entuziasm toate „valorile progresiste”. Francisc e împotriva zidurilor și pentru construirea de punți, nu numai între oameni, ci și între civilizații și credințe. Se arată foarte preocupat de schimbările climaterice, dar e foarte îngăduitor cu „păcate” precum divorțul, concubinajul sau chiar homosexualitatea, menționeaza EvenimentulZieli.

Faptul că și-a asumat rolul de bătrânel bonom și tolerant a făcut ca Papa Francisc să fie lăudat de presa globalistă, iar ONG-urile progresiste să-și mai liniștească atacurile la adresa clerului catolic. În cercurile tradiționaliste, acțiunile acestui Papă care pactizează cu inamicul în loc săși apere „turma” au fost, însă, văzute ca o trădare.

Opoziția este atât de puternică încât consilierii i-au cerut Papei să se mai tempereze pentru că există riscul să apară o schismă în Biserică. Avertismentele primite sunt cât se poate de serioase. O fi Papa cosiderat infailibil în Biserica Catolică, dar actualul Suveran Pontif a trecut toate liniile roșii posibile. Mulți teologi și credincioși îl consideră un inamic al Bisericii.

La o conferință pe tema „limitelor autorității papale” (ținută chiar la Roma), Cardinalul Raymond Burke, unul dintre conducătorii răzvrătiților, a afirmat sfidător că puterea Papei nu este „magică”. Dacă un papă s-a abătut de la credință, este de datoria oricărui catolic să nu-l „asculte”.

Alături de americanul Raymond Burke se află mulți alți nemulțumiți. Unii îl acuză pe Papă că a provocat o „anarhie teologică”, alții l-au avertizat că răspândește „ciuma divorțului”. Sunt și voci care spun că liberalismul papei a provocat „diviziune și dezacord, tristețe și confuzie”. „Nu este nimic milos să lase oamenii să continue să păcătuiască și să nu spună nimic”, le-a spus ziariștilor părintele John Rice, un paroh din Marea Britanie.

E evident că există o grupare liberală în Biserica Catolică și că mulți cred că o modernizare a credinței este necesară pentru a opri pierderea masivă de credincioși, mai ales în Occident. E posibil ca și Papa Francisc să gândească la fel. Există însă și voci care acuză că Francisc face jocurile „stăpânilor lumii”. Iar argumentele nu lipsesc.

Un apropiat al actualului papă, cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Vaticanului, a participat la ultima reuniunea a Grupului Bilderberg. Mai mult, unii speculează cu privire la afacerile de miliarde de dolari pe care iezuiții (ordin din care a făcut parte și Francisc) le-ar face cu elitele financiare internaționale. Oricare ar fi motivele care stau în spatele transformării Papei în agent de influență al progresiștilor, pentru Biserica Catolică nu pare a fi o afacere prea bună.